Ceapă

Istoric

Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentația de bază. Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.

Descriere

După metoda de cultivare, există "ceapa de vară" și "ceapa de iarnă" . Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu și recoltată în luna august și septembrie. E poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă și mai puțin iute, este semănată în august, devine adultă numai în primăvara următoare și poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.

Folosire

În bucătărie este folosită ca și condiment. În medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. Are o acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales a lipidele, stimulează sistemulu imunitar, ajută la combaterea răcelii.
Aliment apreciat în antichitate pentru virtuțile sale terapeutice (Dioscoride, Pliniu...), tonice și antiinfecțioase, ceapa este un factor de sănătate și de longevitate.
De semnalat - sau de reamintit - ceapa albă (dulce) de Tournon, în Ardèche, una dintre "capitalele" acestei legume-condiment-medicament, cu târgurile ei anuale speciale, ca și marile cepe trandafirii de Toulouges (în Pirineii Orientali).
  • Părți utilizate: bulbul și sucul lui.
  • Principalii constituenți cunoscuți: fructani, vitaminele A, B, C; săruri minerale - sodiu, potasiu, fosfat și nitrați calcaroși, fier, sulf, iod, siliciu; acizi - fosforic și acetic; disulfură de alil și de propil; ulei volatil; glucochinină; oxidaze diostaze (acestea din urmă sterilizate; prin căldură); principii antibiotice.


Compoziție medie pentru 100 g
Energie3 kcal
Apă89 %
Glucide7,1 %
Lipide0,2 %
Proteine1,3 %
Fibre2,1 %
Calciu25 mg
Magneziu10 mg
Potasiu170 mg
Fier0,3 mg
Vitamina C7 mg
Vitamina B10,06 mg
Vitamina B30,3 mg
Vitamina B60,14 mg
Vitamina B90,02 mg
Vitamina E0,14 mg

Proprietăți

Uz intern:
  • Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
  • Diuretic puternic, dizolvant și eliminator al ureii și al clorurilor.
  • Antireumatismal
  • Antiscorbutic
  • Antiseptic și antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
  • Secretor, expectorant
  • Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
  • Echilibrant glandular
  • Antisclerotic și antitrombozic
  • Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
  • Hipoglicemiant
  • Antiscrofulos
  • Vermifug
  • Hipnotic ușor
  • Curativ al pielii și al sistemului pilos.
Uz extern:
  • Emolient și rezolutiv (resorbant).
  • Antiseptic.
  • Antalgic(sedativ, calmant).
  • Îndepărtează țânțarii.

Indicații

Uz intern:
  • Astenii, surmenaj fizic și intelectual, creștere.
  • Oligurii, retchții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite).
  • Hidropizie.
  • Azotemie, cloruremie
  • Reumatism, artritism
  • Litiază biliară
  • Fermentații intestinale (diaree)
  • Infecții genitourinare
  • Afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită)
  • Gripă .
  • Atonie digestivă
  • Dezechilibrări glandulare
  • Obezitate
  • Ateroscleroză, prevenirea trombozelor.
  • Prevenirea senescenței
  • Prostatism
  • Diabet
  • Adenite, limfatism, rahitism.
  • Paraziți intestinali.
Uz extern:
  • Abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi.
  • Degerături, crăpături
  • Migrene
  • Congestie cerebrală.
  • Surditate, țiuituri.
  • Nevralgii dentare.
  • Negi.
  • Plăgi, ulcere, arsuri
  • Pistrui
  • Țânțari (pentru a-i îndepărta).

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu