Ridichiile - albe sau negre - sunt folosite ca hrană şi tratament încă de pe vremea faraonilor. În timpul cand aceştia au angajat forţă de muncă pentru construcţia piramidelor, muncitorii erau hrăniţi cu ridichi, ceapă şi usturoi. O inscripţie în acest sens a rămas drept mărturie de la înălţarea piramidei lui Keops.Aceasta preciza suma plătită - 1.600 de talanţi de argint - pentru procurarea legumelor care serveau ca hrană muncitorilor. De-a lungul timpului, ridichile au fost folosite pentru tratarea sau prevenirea unor boli interne: colecistite, afecţiuni pulmonare, reumatisme, artrite, eczeme, tiroidă hiperactivă şi hipoactivă. De asemenea, diversele experimente de laborator au scos la iveală că sucul acestei legume este un remediu excelent pentru pietrele la rinichi şi bilă. Pentru prevenirea, dar şi pentru eliminarea calculilor biliari (sub formă de gelatină), sucul obţinut din stoarcerea ridichilor, albe sau negre, se dozează bolnavului în cantităţi crescute - de la o jumătate de ceaşcă pană la două. Ultima doză, de două ceşti, este administrată într-un interval de 14-18 zile, apoi cantitatea de suc descreşte. Cand am ajuns la o jumătate de ceaşcă, vom urma această cură de trei ori pe săptămană, timp de o lună. Pentru eliminarea sau prevenirea apariţiei calculilor biliari se recomandă zilnic trei ridichi roşii, de mărime potrivită, cu 10 linguriţe de vin roşu, timp de o lună. Preparatul este eficient şi pentru prevenirea blocajului renal. Salatele de păpădie şi mancărurile de zarzavat în care adăugăm o porţie apreciabilă de frunze de păpădie previn apariţia calculilor renali.