Rolul padurilor

Pădurile din toată lumea aduc numeroase beneficii importante. Pădurile adăpostesc peste jumătate din speciile care trăiesc pe pământ, ajută, de asemenea, la încetinirea încălzirii globale, prin stocarea şi reţinerea carbonului, sunt surse de produse lemnoase ajută la reglarea căderilor de precipitaţii, sunt surse esenţiale de hrană şi apă şi aduc în acelaşi timp enorme avantaje estetice, spirituale şi de agrement pentru milioane de oameni.
Ca depozite globale importante de carbon, pădurile joacă un rol fundamental în influenţarea climei Pământului. Plantele şi solurile din păduri conduc ciclul global al carbonului prin reţinerea dioxidului de carbon în fotosinteza şi eliberarea lui în respiraţie. Deşi reţinerea de carbon prin fotosinteză descreşte la un moment dat pe măsură ce copacii îmbătrânesc, multe păduri mature continuă să reţină carbonul în sol.
Cu toate acestea, în multe părţi ale lumii, pădurile sunt defrişate rapid în scopuri agricole sau pentru păşuni, utilizate şi exploatate în mod abuziv, şi degradate de incendiile produse de oameni. Când pădurile sunt degradate sau defrişate, carbonul stocat de acestea este eliberat înapoi în atmosferă prin respiraţie, ajungând astfel să contribuie în mod clar la carbonul din atmosferă. Defrişările pădurilor tropicale sunt responsabile pentru aproximativ 20% din emisiile totale de dioxid de carbon cauzate de om şi sunt o cauză esenţială care duce la dispariţia speciilor care trăiesc în aceste păduri.
Pădurile şi măsurile de utilizare a solului au posibilitatea de a reduce emisiile de carbon cu echivalentul a 10-20% din emisiile previzionate de combustibilii fosili până în 2050.
Exploatarea pădurilor într-un mod durabil
Extinderea zonelor împădurite prin promovarea regenerării copacilor, permiterea creşterii lor cât mai mari, utilizarea de metode de recoltare care reduc pierderile şi stabilirea de zone de conservare în interiorul pădurilor destinate producţiei pot duce la creşterea pe termen lung a cantităţii medii de carbon stocat. Aceste opţiuni de gestionare pot avea, de asemenea, efecte pozitive asupra biodiversităţii şi asupra altor elemente cheie pentru ecosisteme, cum ar fi menţinerea fluxurilor hidrologice.
Permiterea copacilor să crească mai mult înainte de a fi tăiaţi contribuie la creşterea diversităţii structurale a pădurii şi oferă un habitat pentru o serie mai largă de specii. Pădurile sănătoase care îşi păstrează complexitatea naturală şi diversitatea ca vârstă şi structură a habitatului, au de obicei, mai multă stabilitate şi putere de a face faţă tulburărilor asociate cu schimbările climatice.
Copacii cresc repede când sunt tineri, dar creşterea încetineşte pe măsură ce ajung la maturitate. Pentru a spori capacitatea de stocare a carbonului în timp, tăierile ar trebui să se facă după ce rata de creştere anuală scade sub media ratei de creştere. Dar, cum companiile de producţie a lemnului au interese economice puternice de a efectua tăierile atunci când preţurile sunt cele mai favorabile, multe păduri sunt tăiate cu mult înainte de această vârstă optimală. Creşterea intervalului de timp dintre tăieri sau menţinerea copacilor mai bătrâni de-a lungul mai multor cicluri de tăiere succesive ar putea duce la creşterea semnificativă a stocurilor de carbon. Deteriorarea copacilor netăiaţi şi a solului în timpul operaţiunilor de deplasare a trunchiurilor tăiate poate, de asemenea, duce la o reducere a emisiilor de CO2.
Carbonul în păduri: creştere, tăiere, degradare
Conservarea integrităţii pădurilor mature în exploatarea cherestelei sau a biomasei
Există credinţa larg răspândită şi totodată greşită că tăierea trunchiurilor sau defrişarea pădurilor mature şi înlocuirea lor cu copaci tineri, care cresc repede, va avea efecte pozitive asupra climei prin reţinerea CO2 atmosferic. Deşi copacii mai tineri cresc şi reţin carbonul mai uşor, trebuie văzut şi ce se întâmplă cu acest carbon stocat atunci când pădurile mature sunt tăiate. Prin tăierea unei păduri, o parte din carbonul de acolo poate fi stocat ani de zile sau decenii în produsele lemnoase rezultate, dar alte cantităţi însemnate de CO2 sunt eliberate în atmosferă, imediat, prin deranjarea solului şi, de-a lungul timpului, prin descompunerea frunzelor şi crengilor.
Măsurile de voluntariat vor putea aduce o mai mare recunoaştere a rolului utilizării durabile a solului în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice. Crearea încrederii în această abordare presupune ca regulile să fie suficient de riguroase pentru a se asigura că acţiunile de voluntariat duc la reduceri clare, cuantificabile ale emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă cât şi la alte avantaje legate de mediu. Insă, fără o reducere reală la scară largă a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel de măsuri temporare de voluntariat nu pot duce la atenuarea efectelor schimbărilor climatice.