Coacazele Negre


COACAZE NEGRE

Proprietati: - revitalizeaza rapid organismul - ajuta la reechilibrarea metabolismului - normalizeaza activitatea nervoasa - maresc acuitatea vizuala - elimina anemia - favorizeaza procesele de crestere si refacere - maresc imunitatea naturala a organismului - normalizeaza activitatea endocrina - antireumatismale - antiartritice - antigutoase Indicatii - uz intern: - anemie - oboseala vizuala, miopie progresiva - infectii respiratorii, intestinale, renale - articulatii dureroase, umflate - reumatism - ateroscleroza - arterita - trombagenita obliteranta - hipertensiune - tulburari specifice debutului menopauzei - alcoolism - litiaza renala - nevroze - prevenirea insomniilor Indicatii - uz extern: - afte - gingivita - paradontoza - intepaturi de viespe, albina, tauni Mod de folosire - uz intern: - pulbere de fructe uscate, folosita in cazul deficientelor vederii si a tulburarilor debutului menopauzei. Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol. - sucul, util in cazul anemiei. Stimuleaza formarea hematiilor si compenseaza deficitul de fier. Timp de 2-3 saptamani se bea zilnic o cana de suc pe stomacul gol. - fructele macerate - ceaiul, obtinut din fructe si frunze are efecte antiinflamatoare si depurative - cura de fructe - sirop de coacaze folosit in cazul cailor respiratorii. Fructele de coacaz se spala si se pun intr-un borcan intre straturi de miere. Se lasa vreme de doua luni, dupa care se filtreaza prin tifon sau se consuma ca atare. - vin de coacaze. Coacazele curatate, spalate si zdrobite se amesteca cu apa, apoi, dupa 2-3 zile se strecoara. Zaharul se dizolva in apa, apoi se pune zeama de lamaie; siropul se fierbe 10 minute. Dupa ce s-a racit, se amesteca cu sucul de coacaze, apoi se toarna in damigene. Dupa 4-6 saptamani, vinul se trage in sticle si se astupa cu dopuri, pastrandu-se intr-un loc racoros. Mod de folosire - uz extern: - fructele propriu-zise, stimuleaza formarea oaselor. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In cazul intepaturilor, se freaca imediat locul afectat cu cateva fructe de coacaz negru. Senzatia de durere sau mancarime, precum si tumefierea, dispar repede. - extractul din samburi de coacaz inhiba evolutia proceselor inflamatorii - peltea din coacaze negre amestecata cu putina apa calda, utila in cazul faringitei granulomatoase - gargara cu suc de coacaze negre in cazul durerilor de gat Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale, vitamine (intre care vitamina C-200 mg/100 g fructe) si ulei volatil intr-o proportie mare, ulei ce are un miros mai putin placut, dar cu efecte deosebite.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Capsuni

Cu totii stim ca gustul capsunilor este delicios, dar sunt de asemenea si foarte hranitoare si ar trebui, in mod ideal, sa faca parte din dieta zilnica a oricarei persoane.
Va veti bucura de cateva dintre avantajele capsunilor, daca le consumati in mod regulat si partea buna este ca ele sunt unele dintre cele mai delicioase fructe.
Se recomanda de catre specialisti ca fiecare persoana sa consume cel putin 5 legume sau fructe proaspete zilnic, dar din nefericire, majoritatea oamenilor nu se apropie nici pe departe de aceasta cifra.
2404525663_0f68f0e3cb_m
Adaugand la dieta dvs. capsuni proaspete, fie ele in salate, sosuri sau ca atare, ele reprezinta o cale minunata de a asigura organismului si sistemului imuntar intariri puternice.
Capsunile contin o gama larga de nutrienti, vitamina C fiind in topul acestora. Contine de asemenea si fitonutrienti si antioxidanti, care lupta impotriva radicalilor liberi. Aceste proprietati antioxidante se cred a fi legate de culoarea rosie stralucitoare a capsunilor.
Pe langa vitamina C, capsunile sunt si o excelenta sursa de vitamina K si mangan, precum si acid folic, potasiu, riboflavina, vitamina B5, vitamina B6,  cupru, magneziu si acizi grasi omega-3.

Intrebuintarile capsunilor

Capsunile se afla printre cele mai complexe fructe proaspete. Din nefericire, sunt extrem de perisabile. Cumparati capsuni proaspete numai cu cateva zile inainte de momentul in care le consumati.
3220604518_7b013fbb2e_m
Atunci cand este sezonul lor acest lucru chiar nu va va crea probleme. Dar in celelalte perioade ale anului poate fi necesar sa cumparati capsuni congelate care isi pierd majoritatea proprietatilor nutritive, daca nu chiar pe toate.
La standul cu fructe alegeti numai capsunile durdulii, nemucegaite si de culoare rosu aprins. Spre deosebire de alte fructe, capsunile nu continua sa se coaca dupa ce sunt culese, deci fiti sigur ca le-ati ales pe cele mai coapte, cele mai rosii si acestea va vor delecta cu cel mai bun gust si cel mai mare nivel de nutrienti.
Multi considera ca o capsuna de marime medie este mai dulce si mai aromata decat una mare. Cand cumparati capsuni preambalate asigurati-va ca nu au fost ambalate prea strans, astfel incat sa riste sa fie zdrobite.
Capsunile sunt bogate in vitamine si minerale, putine calorii, dulci, usor de gasit si usor de preparat. Daca incercati sa slabiti, sa mancati sanatos, sau ambele, capsunile pot fi raspunsul la rugaciunile dvs. “dietetice”.

Capsunile sunt bogate in antioxidanti

Ati mai auzit acest lucru, dar o dieta bogata in legume si fructe va ajuta in combaterea bolilor cardiovasculare, cancerului si previn sau intarzie aparitia multor efecte ale imbatranirii.
Cercetatorii au descoperit ca nivelul ridicat de antioxidanti din capsuni poate ajuta la neutralizarea efectelor distructive ale radicalilor liberi din sistemul dvs., ajutand in acelasi timp organismul sa isi repare tesuturile, dandu-i acestuia un surplus de vitamina C.

Capsunile ajuta la combaterea bolilor de inima, infarcturilor si bolii Alzheimer

3833679214_f68a7c2a6d_m
O portie de capsuni va asigura 210 mg de potasiu, un mineral care ajuta la reglarea electrolitilor din corp, diminuand riscul atacurilor de inima si infarcturilor.
Capsunile sunt de asemenea bogate si in esteri ai acidului folic, ingredienti cheie in producerea celulelor rosii ale sangelui si posibili adjuvanti in intarzierea instalarii bolii Alzheimer.

Capsunile sunt pline de vitamine si minerale

Preponderente sunt vitaminele B2, B5, B6, vitamina K, cupru si magneziu. Mai contin si acizi grasi omega-3. Toate acestea cu numai 45 de calorii per 7 capsuni de marime medie.
Si nu numai atat, dar fibrele din capsuni, cca 12% din DZR, ajuta la absorbtia nutrientilor, inhiba producerea colesterolului din ficat si ajuta la stabilizarea glucozei din sange.

Cea mai buna metoda de a consuma capsuni pentru sanatatea dvs.

Desi capsunile pot fi incluse in diverse salate, aperitive si deserturi, pentru a obtine cat mai multe beneficii de la ele incercati sa le consumati crude, nepreparate si fara adaosuri.
Deoarece contin doza zilnica recomandata de vitamina C cand sunt servite crude, incluzand cateva capsuni in portia de cereale de dimineata, va faceti un mare favor pentru talia dvs. la un cost extrem de scazut.
3732665488_b63295e646_m
Mai mult decat un produs al verii, capsunile pot fi gasite in orice supermarket si piata in orice moment al anului.
Capsunile proaspete pot fi facute piure cu un blender si amestecate cu un iaurt simplu sau cu lapte degresat pentru  a obtine o bautura racoritoare si sanatoasa.
Puteti sa mancati si capsuni taiate felii care au fost lasate la macerat cu un indulcitor artificial in caz ca doriti un desert racoritor.

Cea mai buna metoda sa pastrati capsunile

Cea mai buna metoda sa pastrati capsunile este prin scoaterea lor din punga in care le-ati cumparat si punerea intr-un vas incapator care se sigileaza cu un ambalaj de plastic.
Nu spalati capsunile inainte de refrigerare, expunerea la umezeala si apoi frig determinand aparitia mucegaiului.
Daca puteti, pastrati-le codita si frunzulitele pana in momentul cand sunteti gata sa le preparati. Capsunile sunt bune daca le consumati in timp de 4 zile de la cumparare, nu mai mult.
Desi tipurile moderne de capsuni sunt mai rezistente la lovituri, culturile locale sunt mai proaspete, mai putin lovite si mai aromate.
Capsunile sunt un regal pentru simturi, dar sunt si bune pt. dvs. Nu contin grasimi saturate, colesterol si sodium, sunt dulci intr-un mod natural si nu au calorii multe.
Adaugandu-le in alimentatia dvs. veti da startul unei diete echilibrate si sanatoase si mai ales nedureroase.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Afinele

Pentru ca in perioada 2-3 august a avut loc Festivalul Afinelor, in localitatea Campu Cetatii din judetul Mures, Gustos.ro va prezinta un material exclusiv despre aceste fructe cu efecte terapeutice grozave.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, membrii corpului francez de lupta care plecau noaptea in misiuni de comando mancau o mare cantitate de afine inainte misiunii, pentru ca le sporea acuitatea vizuala. Aceste fructe, care se pare ca au fost folosite in hrana omului inca cu 3.000 de ani inaintea erei noastre, au o sumedenie de beneficii pentru corpul uman, in aproape orice forma in care le-ai putea consuma.

In primul rand, trebuie sa stii ca afinele sunt folosite de secole pentru efectele lor terapeutice si ca aduc beneficii in foarte multe domenii ale sanatatii tale. In primul rand, afinele sporesc vederea, mai ales pe timp de noapte. Tot la acest nivel, al ochilor, afinele, continand nivele ridicate de vitamina A si C, pot chiar preveni sau ajuta la tratarea anumitor boli de ochi, cum ar fi retinita pigmentoasa, glaucomul sau miopia. De asemenea, consumul de afine scade nivelul zaharului din sange, ele fiind astfel indicate pacientilor ce sufera de diabet, putandu-le chiar reduce dependenta de insulina. Si, nu in ultimul rand, afinele stimuleaza apetitul si se indica folosirea lor in cazul copiilor mici, mofturosi si persoanelor de varsta a treia.

Dar beneficiile afinelor nu se opresc aici! Datorita efectelor antioxidante ale vitaminelor si celorlalti compusi nutritivi din aceste fructe, afinele protejeaza impotriva oxidarii celulelor, reducand astfel riscul pierderilor de memorie, ce apar odata cu inaintarea in varsta, si chiar maladiei Alzheimer. Mai mult, substantele din afine lupta si impotriva infectiilor tractului urinar (cum ar fi cistita), iar consumul regulat de suc de afine (un pahar pe zi) elimina riscul infectiilor urinare. Iar ceaiurile de afine ajuta la calmarea problemelor tractului digestiv, vindecarea mai rapida a leziunilor sau reducerea inflamatiilor laringelui in cazul gripei, racelii sau unor alergii.

Datorita tuturor acestor beneficii, e bine sa faceti, din cand in cand, o cura de afine proaspete in sezon. Pentru asta, va recomandam sa mancati dimineata, pe stomacul gol, 200 g afine, timp de trei-patru zile sau chiar o saptamana.

Si, avand in vedere ca suntem in plin sezon si poti sa incepi cura cu afine chiar acum, Gustos.ro ti-a pregatit cateva retete delicioase:

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Zmeura

Te intrebai care sunt fructele de care e musai sa te mai indragostesti vara aceasta? Ei bine, acorda zmeurei un loc de frunte in farfuria ta. Nu stim cate persoane pot rezista tentatiei de a incerca delicata aroma revigoranta de zmeura, dar am aflat de la cercetatorii olandezi ca acest fruct are o activitate antioxidanta de 50 de ori mai puternica decat capsunile, de 3 ori mai mare decat kiwi si de 10 ori mai mare decat rosiile. In plus, are proprietati antimicrobiene si anticarcinogene si este o sursa de vitamina C, magneziu, cupru, calciu. Mai vrei argumente? O cura cu zmeura poate valora mai mult decat cateva folii cu medicamente pentru stomac, scaderea nivelului colesterolului crescut, boli de inima, tulburari de tranzit intestinal, afectiuni oculare sau pulmonare, diabet, raceala, obezitate, raguseala. Asta ca sa nu mai vorbim despre valoarea inestimabila a preventiei… Deci sa atacam zmeura, dar nu inainte de a ne informa. O portie de zmeura (125 g) are 60 de calorii, un gram de grasimi, 0 mg de colesterol, 0 mg de sodiu, 14 g de carbohidrati, 9 g de fibre, 6 g de zaharuri, un gram de proteine. Contine, de asemenea, 50% din DZR de vitamina C, 4% din DZR de vitamina A si fier si 2% din DZR de calciu. Pe langa soiul cel mai cunoscut exista si zmeura aurie, de culoarea chihlimbarului sau violet – toate avand acelasi gust.Adevarate bombe de sanatateDesi vedetele din industria cinematografica fug cat le tine… talentul de Zmeura de Aur, nu se dau insa deoparte cand vine vorba despre fruct. Madonna, Gwyneth Paltrow, Hilary Clinton, Uma Thurman, Natalie Portman, Alicia Silverstone sunt fani declarati ai acestui fruct. Zmeura contine un antioxidant numit acid elagic care are un rol foarte important in prevenirea distrugerii membranei celulare si prin neutralizarea radicalilor liberi.
Antocianinele din zmeura ii dau acestui fruct proprietati antioxidante, dar si antimicrobiene, inclusiv abilitatea de a preveni dezvoltarea unor bacterii si ciuperci (de exemplu, Candida albicans care provoaca des infectii vaginale si este una din cauzele sindromului de colon iritabil). Mai mult, unii cercetatori sustin ca zmeura are potential sa inhibe dezvoltarea celulelor canceroase si a unor tumori in diverse parti ale corpului, inclusiv colon.Profita si congeleaza cat mai multa zmeura. Proprietatile sale se pastreaza foarte bine, chiar si in astfel de conditii.Atentie!Zmeura contine oxalati, substante care se gasesc in mod natural in organismul uman, in plante si in animale. Cand cantitatea de oxalati devine prea concentrata, acestia se cristalizeaza provocand probleme de sanatate. Persoanele care au pietre la rinichi sau la fiere netratate trebuie sa evite zmeura. Studii de laborator au dovedit ca oxalatii pot impiedica buna absorbtie a calciului in organism.Minunea din frunzele de zmeurEste pacat sa nu ne aplecam privirea asupra unor remedii naturale deosebite, cum ar fi ceaiul din frunze de zmeur. Iata ce efecte are! n Administrat pe cale interna: reglator hormonal puternic, anti-acid, antiseptic intestinal, astringent, cicatrizant, digestiv, diuretic, dezinfectant, hemostatic. n Folosit extern, ceaiul din frunze de zmeur este antiseptic, astringent, cicatrizant.Iata cate indicatii are: dismenoree, sindrom premenstrual, uter fibromatos, chist ovarian, fibrom uterin, noduli mamari, tulburari specifice premenopauzei, hemoragie, hemoragie uterina, pielonefrita, cistita, prostatita, ulcer gastro-duodenal, gastrita, diaree, enterocolita, gastrita hiperacida, ulcer gastric, tuse, raceala, bronsita, afectiuni ale prostatei. De asemenea, compresele cu ceai din frunze de zmeur se pot aplica in tratamentul unor eczeme infectioase, conjuctivita, nevralgii dentare, eruptii tegumentare.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Mure

MureFactorul curativ: frunzeleAfectiuni pentru care se recomanda: diaree, colite, hemoragii, diabet, angine, afte, stomatite, hemoroizi, fisuri anale, leucoree.Prezentare generalaDenumirea uzuala: Mur (lat. Rubus Fruticosus), denumiri alternative: mur de padure, mur salbatic, mura, murar, murica, rug, rug de mure.Scurta descriere:Arbust viguros, cu numeroase tulpini, cu ghimpi puternici in forma de gheara, lastari muchiati cu ghimpi mai mici, dispusi uniform pe muchii, frunze cu 5 foliole, cu dinti neregulati pe margine si nervuri, flori albe.Calitati curative si actiune farmaceutica:Tanin, flavonoide, acizi organici, vitamina C. Antidiareic, antihemoragic, usor dezinfectant, usoara diminuare a glicozuriei.Recomandari:- pentru consum, fructe: in cazul constipatiei, durerilor in gat si a raguselii; impotriva ciclului menstrual prelungit si a infectiilor urinare; frunze: in cazul diareei, leucoreei- infuzie din frunze impotriva hemoroizilor si fisurilor analeSe face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se strecoara printr-un tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce se tine o ora pe anus.Se fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile. La nevoie, tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de lingurita de flori de musetel.Se foloseste sub forma de clisme, bai, comprese, sau gargara (in gingivite); in leucoree, se recomanda irigatii vaginale, tot cu o infuzie concentrata.- cataplasme din fructe de mur, la hemoroizi si fisuri anale.- germoderivatul din frunze impotriva reumatismului.Este un bun remineralizant, antireumatic, hipotensiv si actioneaza asupra metabolismului glucidic (hipoglicemiant). Se recomanda si pentru osteoporoza, inclusiv cea indusa de medicamente si secundara altor boli. De asemenea, a dat rezultate in caz de emfizem pulmonar, hipertensiune arteriala, arterioscleroza, diabet zaharat tip II, fibrom uterin, sterilitate masculina, candidoza bucala. Se iau 50-70 picaturi, in administrare unica sau 30-50 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate in putina apa, cu 15 minute inainte de mesele principale.Se poate combina si cu alte plante. Astfel, se mai foloseste cu paducel, in hipertensiune arteriala; cu artar, in arterioscleroza; cu dud, artar, nuc, ienupar, in diabet zaharat tip II; cu arin alb, merisor, in fibrom uterin. Fructele sunt bogate in acizi organici si vitamine. Ele sunt considerate un bun intaritor al organismului, usor laxativ, in special la copii. Daca sunteti ragusiti, mancati mure sau beti sirop preparat din ele.PreparareCeaiCeaiul din frunze de mur se recomanda in tratamentul diareic sau sub forma de gargara, in gingivite. In obezitate se foloseste impreuna cu papadie, patlagina, pelin, coada-soricelului, afin.InfuzieCinci linguri de frunze se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa care se filtreaza.O lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa, dupa care se lasa la racit. Doua lingurite de frunze la 200 ml de apa clocotita; se beau 2 ceaiuri pe zi. Pentru uz extern: cantitatea de planta se dubleaza.Pentru consumCu 15 minute inainte de fiecare masa, se mananca 3-4 pumni de mure proaspete, dupa care se iau 1-2 lingurite de miere.Jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu un pahar si jumatate de miere lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile. Se consuma ca atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi.O lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita de fructe de afin se pun la inmuiat de seara pana dimineata, in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, iar plantele care raman se oparesc cu jumatate de litru de apa fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o jumatate de cana, din ora in ora.Se ia din doua in doua ore, o jumatate de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de mure uscate.CataplasmaFructele de mur lasate la macerat cateva zile si apoi folosite.GermoderivatSubstanta obtinuta in urma macerarii

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Caisele

Caisele au un gust dulce si un miros foarte aromat, dar, pe langa aceasta, ele sunt sanatoase si bogate in vitamine, ajutandu-ne sa ne pastram in forma si plini de energie pe tot parcursul anului. 

Constituind una dintre cele mai �generoase' surse naturale de vitamina A, C si complexul de 

vitamine B, potasiu si betacaroten, caisele sunt un prim ajutor pentru organism in lupta impotriva bacteriilor si infectiilor, in remediul tesuturilor bolnave, in dezvoltarea unei danturi si structuri osoase solide si ne ajuta, in plus, sa ne pastram o vedere buna si agera. Acest fruct ne tonifica stomacul, ficatul, inima si vederea prin suplimentarea la nivelul organismului a rezervei de vitamine si minerale. 

De la caise putem folosi pentru bunastarea sanatatii noastre fructul, miezul, semintele si florile. Chinezii foloseau fructele pentru metode de tratament naturale care sa prelungeasca viata, iar florile in scopuri de infrumusetare. 

Datorita continutului de celuloza si pectina al fructului, acesta este foarte des folosit ca laxativ usor in problemele de constipatie. Provocand o reactie alcalina in interiorul organismului, ajuta la digestie atunci cand este consumat inainte de masa. Cu un continut bogat in fier, caisa este foarte recomandata in cazuri de anemie, ajutand totodata la cresterea cantitatii de hemoglobina produsa de corpul nostru. 

Sucurile proaspete de caise constituie un adevarat medicament natural atunci cand sunt folosite de catre bolnavi cu febra ridicata sau cu boli de piele. Amestecat cu miere sau glucoza, acest suc este foarte racoritor pentru cei care au febra mare, contribuind de asemenea la eliminarea toxinelor din organism. 

Aplicat prin tamponare pe diferite leziuni, eczeme, arsuri provocate de expunerea la soare sau alte probleme survenite prin expunerea la frig sau medii reci, sucul de caise actioneaza eficient, amelioreaza si vindeca epiderma afectata. 

Foarte hranitor, miezul de caisa este bogat in Vitamina B17, cunoscuta si sub numele de "amigdalina." Aceasta vitamina este un ajutor foarte important in lupta impotriva principalului inamic al sanatatii omului, cancerul, deoarece distruge celulele cancerigene si ajuta in acest mod la prevenirea acestei boli infricosatoare. 

Doctorii sustin ca organismul creeaza continuu celule canceringene dar, in conditii normale, sistemul nostru imunitar le poate elimina cu usurinta. Insa exista perioade in care ne expunem inconstient corpul la factori de risc precum stress-ul sau factori carcinogeni, si atunci trebuie sa apelam la resurse naturale pentru a ne mentine sanatatea intacta. In acest moment devine consumul regulat de caise necesar, deoarece amigdalina continuta de ele vine in ajutorul organismului si ataca in mod direct celulele cancerigene, prin eliminarea enzimei din acestea, enzima diferita de cea a unei celule sanatoase, si distrugerea ei. 

Vitamina B17 este folosita ca principala metoda de terapie pentru bolnavii de cancer in clinici din intreaga lume, asociata cu alte metode de tratament non-toxice si, obligatoriu, o alimentatie sanatoasa. 

Samburele de caisa este bogat in proteine si acizi grasi principali - acid oleic si linoleic - si contine in proportie de 45% ulei, considerat la fel de benefic pentru organism ca si uleiul de migdale. Uleiul extras din samburii de caise este folosit cu succes in industria cosmetica, impreuna cu florile de cais, in special la produsele pentru tenul uscat sau imbatranit, ridat, datorita capacitatii sale de a penetra suprafata epidermei fara a lasa pielea grasa, dar in schimb hranind-o si revitalizand-o. 

Uleiul de caise este folosit in mod traditional ca ulei de masaj si pentru aromaterapie, deoarece calmeaza pielea si simturile prin mirosul sau placut.

Cunoscute si sub numele de alune amare, semintele de cais sunt folosite din timpuri stravechi de catre bolnavii cu probleme respiratorii, precum astm, bronsita, emfizema, respiratie grea sau tuse.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Visinele, superfructele verii

Consumate proaspete, congelate sau uscate, acrisoare si apetisante, visinele au un continut bogat in elemente nutritive. Se culeg in iunie-iulie, in functie de soi, se manaca proaspete sau prelucrate sub forma de dulceata, gem, marmelada, sirop, lichior. Frunzele sunt folosite pentru conservarea muraturilor. Specialistii incadreaza visinele in categoria “superfructelor”, deoarece ele pot reduce riscul de diabet de tip 2.
Ce contin?

Visinele contin: apa 88,6 %, zaharuri, acizi, pectine, proteine, celuloza, tanini, saruri minerale (potasiu, fier, fosfor, calciu, magneziu, cupru, zinc) vitamine (A, B1, B2, B9, C, E, PP etc.), caroten. Putere energetica: 64 kcal / 100 g.
Alimentatie

Gospodinele folosesc visinile la prajituri, sufleuri, torturi, sosuri, siropuri, dulceturi, inghetate si alte preparate dulci. Se prepara si supe si sosuri cu pulpele de visine. Visinele isi leaga renumele de visinata, lichoarea cu gust inconfundabil, care nu lipseste din pivnita niciunui gospodar care se respecta.
Pentru a le savura pe tot parcursul anului, puneti visinele la “conserva” prin congelare, prin conservare cu aspirina in borcane (gemuri, siropuri si compoturi) si uscare in cuptor.
Dietoterapii

Visinele ajuta la slabit, reduc stratul de grasime, scad colesterolul total si trigliceridele. 300 g de visine mancate in fiecare zi pot reduce grasimea de pe burta
Coditele de visin contin flavonozide, saruri de potasiu etc. Au aceleasi proprietati terapeutice ca si cele de cirese, fiind diuretice si astringente, usor antiinflamatoare. Decoctul din codite se foloseste in boli de rinichi (litiaze, pielite, cistite, pielonefrite) si diaree.
Cura de visine ajuta in special diabeticilor, datorita vitaminei E (hipoglicemiante) si levulozei. Nu trebuie tinuta de cei cu aciditate mare. Cura de cirese si visine (1-2 zile pe saptamana – 0,5 kg fructe) este indicata pentru pletorici, cardiaci si obezi. Nu se consuma alte alimente in acele zile.
Sucul de visine cu lapte se foloseste in tratarea artritelor, in starile febrile, bronsite, astmul bronsic sau indispozitiile psihice. In plus visinele ne feresc de boli cardiace si insomnie.
Visinele au rolul de a reface fibrele musculare, ajuta organismul sa se relaxeze si au efect antiinflamator si analgezic. Pot reduce durerea mai bine decat aspirina si pot oferi protectie antioxidanta comparabila cu suplimentele alimentare, precum vitamina E.
Previn efectele stresului la nivel celular. Sucul de visine e la fel de bun ca ibuprofenul sau ca unele medicamente antiinflamatoriii nestoroidiene. De aceea, sunt recomandate in afectiuni inflamatorii, insotite de durere precum artrita, guta, dureri musculare, dureri de spate, dar si diabet, boli vasculare si neurovegetative.
In medicina populara, se folosea cleiul de visine. Muiat in rachiu de drojdie, se punea pe taieturi, oprind sangerarea si vindecand.
Alte insusiri terapeutice:

-    detoxifierea organismului, indeosebi a rinichilor;
-    scad colesterolul si riscul de diabet;
-    sunt benefice in artrita;
-    contin o cantitate mare de potasiu, care contribuie la stabilizarea ritmului cardiac si la sanatatea pielii;
-    utilizste in maladii ale rinichilor, stomacului si cailor respiratorii;
-    cotin antioxidanti, in special vitamina C;
-    scad nivelul de acid uric din sange, contribuind la prevenirea gutei;
-    actiune usor laxativa, contribuind la ameliorarea constipatiei.
Atentionare: Sucul de visine nu este recomandat persoanelor cu aciditate ridicata a sucului gastric, celor care sufera de diaree sau diabet zaharat, obezitate sau afectiuni cronice ale plamanului.
Reteta pentru gurmanzi: Supa de visine

Ingrediente: 1 kg de visine curatate de samburi, 2 galbenusuri, 250 g smantana degresata, o lingurita de zahar farin, sare, 1 l apa.
Preparare: Visinele se spala, se oparez, apoi se dau prin sita. Se amesteca sucul de visine cu un litru de apa, sarea si zaharul si se lasa sa dea cateva clocote. Intr-un castron, se bat galbenusurile cu smantana, se adauga cate putina zeama clocotita, amestecand, apoi se toarna peste toata supa.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Piersici

Sarace in calorii, aceste fucte pot fi consumate la discretie chiar si de catre persoane care tin la silueta sau doresc sa slabeasca. Sunt energizante, hidrateaza excelent (87% din continut este apa), stimuleaza apetitul si secretia sucurilor gastrice si au proprietati diuretice, laxative. Daca vrei sa-ti reglezi activitatea ficatului si a intestinelor, mananca 3-4 piersici dimineata, in loc de micul dejun, cateva zile la rand. Fibrele continute de aceste fructe sunt foarte bine tolerate de sistemul digestiv, de aceea sunt recomandate chiar si copiilor de varsta foarte mica. Consumul regulat de piersici ii ajuta si pe cei care sufera de litiaza urinara, reumatism, guta. Gratie substantelor pe care le contin, au darul de a proteja celula nervoasa si de a mentine echilibrul sistemului nervos, fiind recomandate in nevroze. Intareste imunitatea Un fruct de marime medie, consumat cu coaja, poate acoperi aproape trei sferturi din necesarul zilnic de vitamina C. Pe langa aceasta, piersicile mai contin si cantitati deloc neglijabile de provitamina A, vitaminele B3, B5, E, fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu si seleniu. Sunt bogate in fitonutrienti, antioxidanti si carotenoide, deci ajuta la reducerea riscului de aparitia a unor boli grave precum cancerul, maladiile cardiovasculare, artrita, unele afectiuni oculare. Antioxidantii contracareaza efectele negative ale radicalilor liberi, impiedica distrugerea prematura a celulelor si tesuturilor si intaresc imunitatea. Piersicile pot fi consumate si sub forma de suc, deoarece sucul pastreaza toate calitatile fructului, inclusiv proprietatile sale laxative. Pentru a obtine un efect mai eficient si mai rapid, sucul se bea chiar inainte de masa Ceai contra infectiilor parazitare Ceaiul din frunze de piersic este util in tratarea infectiilor parazitare intestinale, are actiune calmanta, antispastica si slab purgativa. Infuzia se prepara din 30 g de frunze la 500 ml apa clocotita, se acopera vasul, se lasa sa infuzeze 10 minute, apoi se strecoara. Se bea cate o ceasca de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Cura de piersici antirid Cercetarile biochimistilor au aratat ca in pulpa piersicii exista numeroase substante care pot regenera tesutul pielii, fructul fiind folosit in cure atat pentru intretinerea sanatatii glandulare, cat si pentru prevenirea si eliminarea ridarii. Substantele active din piersici nu actioneaza direct asupra tenului, ci asupra secretiei unor hormoni ai creierului de tip serotonine, care cresc eficienta controlului nervos asupra proceselor care se petrec la nivelul pielii. Cercetatorii estimeaza ca un consum zilnic de 300-350 g pulpa de piersica, timp de 45 de zile, poate scadea viteza proceselor de ridare cu 55-65%. Cura antirid este insa eficienta numai in anumite conditii de respectare a unor aspecte ale dietei si de atitudine comportamentala, in functie de varsta. 16-22 ani Cura trebuie sa fie asociata cu o dieta saraca in condimente si elemente foarte fierbinti. Se recomanda alimentele consistente, insa in cantitati foarte mici. Se mananca zilnic 150-200 g de piersici, de preferat in prima parte a zilei, inainte de masa de pranz. Consumul de lichide este, de asemenea, foarte important in prima parte a zilei si nu trebuie sa fie sub 1 litru de apa intre orele trezirii de dimineata si masa de pranz. 23-36 de ani Este nevoie de o alimentatie bazata pe alimente ce contin foarte multi aminoacizi absorbabili, adica proteine animale, mai ales din supe bine fierte. Absorbtia aminoacizilor esentiali antreneaza si absorbtia principiilor active din pulpa de piersica, cu efect asupra regenerarii tenului. O cura ideala cu pulpa de peirsica impune consumul a 1-1,5 l supa concentrata de vita sau pui pe zi si 150-250 g piersici intre micul dejun si masa de pranz (cu minimum o ora inainte de dejun). Imediat dupa cina se recomanda 70-80 g pulpa de piersica, urmata de consumul a 100-150 ml apa rece. Atentie! O cura antirid eficienta trebuie sa fie asociata obligatoriu cu un consum mai redus de cafea si bauturi cofeinizate care scad semnificativ absorbtia principiilor active. 37-51 de ani Si in cazul acestei categorii de varsta, alimentatia favorabila curei antirid cu piersici trebuie sa respecte cateva principii. Micul dejun sa fie rece, servit la 15-20 minute dupa trezire (nici mai devreme, nici mai tarziu!) si sa contina numai alimente putin condimentate, foarte putin sarate si foarte putin aromate. Consumul de lichide sa nu fie restrictionat absolut deloc in prima jumatate a zilei, pe principiul "bea cand vrei, cat vrei si cat potii, iar lichidele sa fie de preferat apa obisnuita sau plata si putine bauturi foarte dulci sau foarte aromate. La pranz se poate consuma orice, in afara de prajeli, ulei sau alte grasimi. Cina trebuie sa fie putin voluminoasa, de preferat uscata, fara ciorbe, supe sau sosuri. Se consuma 200-250 g piersici, intre dejun si cina. 52-69 de ani Cura de piersici va fi eficienta daca alimentatia este bazata mai mult pe vegetale verzi si legume, dimineata si la masa de seara. Se recomanda ca la dejun sa se consume obligatoriu carne de vita sau pui, in supe sau ciorbe concentrate, fierbinti. Se recomanda cate 150 g pulpa de piersici dupa fiecare masa si 100 ml suc de piersici natural cu o ora inainte de culcare.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Rubarba

Considerata de unii fruct, de altii leguma, rubarba insoteste multe din preparatele noastre incepand din luna mai. Exploatata mai ales in gastronomia engleza, rubarba nu si-a gasit inca locul pe care il merita in arta culinara, nefiindu-i inca exploatate toate calitatile. Cand, undeRubarba este o planta originara din Asia sau America de Nord, planta de acum fiind rezultatul unor hibrizi si incrucisari repetate. Rubarba creste in cantitati mari in Siberia si China, iar la noi este cultivata mai ales in zona Brasovului. Rubarba a fost adusa in Europa si anume in Germania prin 1570, dar utilizarea ei culinara a inceput mai tarziu si a cunoscut apogeul in secolul XVIII-lea. Daca acum cateva milenii, rubarba era cunoscuta si folosita doar pentru virtutile sale medicale sau ornamentale, incepand cu secolul al XVlll-lea ea a devenit un ingredient tot mai des folosit, atat la prepararea deserturilor, cat si a garniturilor care insotesc mancarurile din carne. Ce Rubarba nu este pretentioasa in privinta solului si se poate recolta in lunile mai-iunie. Frunzele sunt toxice, contin acid oxalic, care poate provoca moartea. In medicina populara se folosesc petiolurile si rizomii. Rizomii se recolteaza toamna tarziu, numai de la plante care au cel putin 8 ani de vegetatie. Pentru preparatele culinare, de la rubarba se folosesc numai petiolurile frunzelor. Petiolurile de rubarba au o culoare care poate sa varieze de la roz deschis pana la roscat-violaceu. Pielita aceasta subtire, colorata se curata cu ajutorul unui cutit, inainte de preparare. De ce Rubarba este saraca in calorii are doar 16 Kcal la 100g petiol. In schimb este bogata in fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc si vitamine (mai ales Vitamina C). Rubarba este potrivita la tratarea anemiilor, este digestiva si antiinflamatoare. Din rizomii de rubarba se pot prepara cataplasme pentru vindecarea ranilor si afectiunilor pielii. Gustul acrisor al rubarbei o face potrivita pentru acrirea ciorbelor. In acelasi timp este foarte racoritoare, fiind preferata pentru deserturile din zilele calduroase de vara. Trebuie recoltata la timp mai-iunie pentru ca daca se recolteaza petiolurile dupa luna iulie, s-ar putea sa aiba un gust amarui. Pentru ce Din petiolurile de rubarba se prepara compoturi, dulceata, suc, peltea, jeleuri, serbeturi, marmelade. Rubarba se foloseste la prajituri, tarte, inghetate, dar poate fi folosita si pentru prepararea de aperitive, in stare proaspata, sau ca garnitura, sub forma de sosuri si chutney (condiment iute preparat din fructe, otet, zahar), la mancaruri de legume sau carne. Va recomandam doua retete foarte populare cu rubarba Chutney de rubarba si desert francez.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ciresele

Indicatii

Acest fruct carnos pare sa fi fost oferit de Natura doar pentru placerea pulpei sale zemoase. Insa din analize rezulta ca cireasa are o puternica actiune detoxifianta si depurativa care o recomanda reumaticilor, persoanelor care sufera de guta sau constipatie, artriticilor, celor cu litiaze renale si biliare.
Tinând o cura de cirese se obtin rezultate remarcabile. Exista doua moduri de a urma tratamentul: minicura si cura exclusiva. Minicura: dimineata, pe stomacul gol, se începe cu o doza minima de 100 g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfârsitul celei de-a treia saptamâni la 500 g. De la doza de 300 g, se împarte cantitatea în trei prize pâna la prânz, si nu se mai consuma nici un alt aliment.
în timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Prânzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele pozitive scontate.
Cura exclusiva se face timp de trei sau patru zile, perioada în care se manânca doar cirese; aceasta cura se poate relua în fiecare luna. Intre o priza si alta este recomandat sa se bea apa minerala. Cantitatea de cirese este cuprinsa între doua si trei kilograme pe zi. Anumiti autori recomanda pâna la cinci kilograme de cirese pe zi. Dar capacitatea de absorbtie este variabila de la o persoana la alta. Aceasta cantitate de fructe se consuma în mai multe prize în timpul zilei.
Oricare ar fi fructul ales, o cura exclusiva reclama întotdeauna, la începerea ei, o anumita prudenta, o crestere progresiva a cantitatii, pentru a nu risca anumite tulburari digestive. Motivul este usor de înteles: un organism obisnuit de multa vreme cu un dezechilibru alimentar poate reactiona violent la un nou mod de alimentatie.
Cura de cirese se mai recomanda hepaticilor, carora le regleaza functionarea ficatului, persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficiente de crestere, celor cu afectiuni nervoase, pentru ca medicina moderna recunoaste efectul sedativ al acestui fruct remarcabil.
Ciresele stimuleaza organismul si au o actiune favorabila asupra imunitatii naturale, având si o functie de reglare a aparatului digestiv, în special a fermentatiei intestinale.
Foarte bogat în potasiu, acest fruct este un excelent diuretic.
Ciresele au un continut bogat în provitamina A, care creste acuitatea vizuala si întretine tesuturile (tegumente, mucoase, epitelii).
începând cu vârsta de 40 de ani, unii indivizi pot suferi de acidoza si de alcaloza, raspunzatoare de o îmbatrânire precoce; prin actiunea sa reechilibranta asupra pH-ului sangvin, cireasa atenueaza aceste tulburari.
Zaharul predominant este levuloza, perfect asimilabila de catre diabetici.
Sucul de cirese provoaca eliminarea resturilor alimentare si a toxinelor din organism. Reumaticii, gutosii si artriticii trebuie sa îl consume. Sucul de cirese îndeplineste si o misiune de curatare a cailor urinare si a intestinelor.
Dupa cum se stie, cozile de cirese au proprietati medicinale recomandate în bolile cailor urinare. In afara de calitatile lor antiinflamatorii, ele sunt renumite pentru favorizarea diurezei.
Ceai diuretic si antiinflamator: se lasa sa fiarba 30 g de cozi de cirese, timp de zece minute, într-un litru de apa. Se strecoara. Se beau trei cesti pe zi.
Gripa: se lasa la macerat 50 g de cozi de cirese într-un litru de apa, timp de 12 ore. Apoi se fierb zece minute si se lasa sa infuzeze înca zece minute. Se strecoara. Preparatul se bea în patru reprize pe zi.
Colici nefritice: se fierb 50 g de cozi de cirese într-un litru de apa. Se bea o ceasca înainte de fiecare masa.

Uz extern

Cireasa este prietena tenurilor uscate si obosite: o mâna de cirese curatate de sâmburi se dau prin mixer; aplicati aceasta pasta pe fata si relaxati-va întins la orizontala. Masca are efect daca este lasata sa actioneze circa 20 de minute. Se clateste cu apa minerala (sau necalcaroasa).

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Pruna

Indicatii

De nenumarate ori, oamenii de stiinta au analizat minutios pruna; în urma analizelor, s-a descoperit ca ea este extrem de bogata în glucide (fructoza si levuloza), hidrati de carbon, acizi organici, vitaminele A si B, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, pentru a aminti doar o parte din componentii ei. Prin urmare, nu trebuie sa ne miram de proprietatile remarcabile ale acestui fruct: fortifica sistemul nervos, combate starile de oboseala, stimuleaza tranzitul intestinal, normalizeaza volumul ficatului (reduce hepatomegalia); iata de ce, pruna este un aliment recomandat astenicilor, sportivilor, copiilor, persoanelor constipate, hepaticilor.
In plus, puterea depurativa si diuretica a prunei o face utila persoanelorsuferinde de reumatism, arterioscleroza, celor cu intoxicatii alimentare acute.
Proprietatile laxative ale prunei sunt unanim recunoscute. Odinioara, pentru a veni de hac unei constipatii rebele, oamenii mâncau seara, înainte de culcare, câteva prune si procedau la fel dimineata, pe stomacul gol, mâncând odata cu fructele putina pâine de secara sau de tarâte. Continutul bogat în celuloza si în mucilagiu al prunei explica uimitoarea sa actiune asupra intestinului.
Vom retine deci ca pruna este un aliment capabil sa întareasca celula nervoasa, sa revigoreze organismul, sa-l elibereze de deseuri si toxine, sa regleze functiile hepatice, tranzitul intestinal si debitul urinar. Trebuie sa adaugam si faptul ca puterea ei diuretica ajuta corpul sa elimine apa din tesuturi; aceasta informatie va avea, fara îndoiala, un ecou favorabil la cei afectati de celulita. De aici deriva necesitatea unei cure cu prune, dimineata pe stomacul gol. Pentru a mari efectele fructului, i se poate asocia cura cu suc de prune. Cura se face progresiv, tinând cont de toleranta gastrica a fiecaruia.
Exista diferite soiuri de prune: brumarii, renglote etc. Toate au calitati identice. Este deci inutil sa preferati un anumit soi, cel putin din acest punct de vedere.
Sub forma de compot, o mare parte din componentele pretioase ale prunei dispar. Cu toate acestea, preparata astfel, pruna este indicata persoanelor cu hemoroizi si celor cu afectiuni ale aparatului digestiv.
în prunele uscate, în care substantele sunt concentrate, urmare a deshidratarii, efectele energizante si depurative sunt mai evidente. Este un leac popular împotriva constipatiei. Sase sau sapte prune uscate se lasa la macerat toata noaptea într-un pahar cu apa; dimineata, pe stomacul gol, se bea întâi lichidul, apoi se manânca prunele. Dupa câteva zile de tratament, intestinul, în general, este eliberat de deseuri si îsi regaseste peristaltismul normal.
Ca si fructele crude, prunele uscate se preteaza la mini-cure facute dimineata, pe stomacul gol.
Dar persoanele cu adevarat interesate sa-si elibereze organismul de toxine - în special cele cu afectiuni reumatice si hepatice - pot face o cura exclusiva cu prune uscate, timp de doua sau trei zile, cura ce poate fi repetata de mai multe ori în decursul anului.
O spunem înca o data, aceasta igiena alimentara nu trebuie urmata la întâmplare; anumite persoane au nevoie de o perioada de adaptare. O cura vegetala trebuie începuta întotdeauna cu prudenta, mai ales daca este o cura exclusiva.
Prunele uscate nu sunt contraindicate într-un regim hiposodat. In schimb, atât fructele crude cât si prunele uscate nu sunt recomandate diabeticilor.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Perele

O pară aromată şi zemoasă inlătură stresul acumulat după o zi de muncă. Acţiunea antistres se datorează vitaminelor şi mineralelor din acest fruct, pe care Homer il numea "darul zeilor".
O pară aromată şi zemoasă inlătură stresul acumulat după o zi de muncă. Acţiunea antistres se datorează vitaminelor şi mineralelor din acest fruct, pe care Homer il numea "darul zeilor". Calciul, fosforul, potasiul, vitaminele din grupul B din aceste fructe au efect sedativ asupra sistemului nervos. Iar dacă după o zi stresantă, dispoziţia nu este tocmai bună, una-două pere vă ajută să vă recăpătaţi pofta de viaţă.
Sunt persoane care işi găsesc salvarea in dulciuri atunci cănd au o stare proastă. Creierul incearcă să scape de presiunea stresului cu ajutorul dulciurilor, el percepănd zaharurile ca pe o recompensă. Perele sunt o alternativă sănătoasă in asemenea situaţii, ele conţinănd aproximativ 7 g de glucide. Este adevărat că fructele nu ne furnizează energia la fel de rapid ca bomboanele sau prăjiturile, insă zaharurile din ele sunt mult mai bune. "Perele conţin fructoză, cel mai dulce zahăr natural, care nu solicită pancreasul pentru a produce cantităţi mari de insulină in scurt timp. Datorită fructozei, aceste fructe le sunt recomandate şi diabeticilor", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Remineralizare
Dar perele nu au numai proprietăţi sedative, ele sunt şi bune remineralizante, diuretice, depurative, laxative. Din acest motiv, perele sunt recomandate ca adjuvant in tratarea asteniei, anemiei, gutei. Datorită fibrelor alimentare, ele ne sunt de ajutor in păstrarea in limite normale a colesterolului şi in menţinerea greutăţii. Persoanele care au stomacul mai sensibil se pot bucura şi ele de beneficiile perelor, pentru că aceste fructe se digeră mai uşor decăt altele. Se vorbeşte de asemenea despre efectul perelor de stimulare a imunităţii. O afirmaţie indreptăţită dacă ţinem cont că aceste fructe dulci şi zemoase conţin vitaminele A, B1, B2, E, C, caroten, acid folic.
CONŢINUT. 100 g pere oferă 0,3 g proteine, 7 g fructoză, 2 g fibre alimentare, 150 mg potasiu, 7 mg vitamina C. Perele proaspete conţin numai 40 de calorii/100 g. Dacă sunt uscate, perele ajung pănă la 300 de calorii. Perele uscate au insă alte avantaje: sunt bogate in taninuri, substanţe cu efect astringent, care previn tulburările intestinale.
RINICHI. Perele sălbatice au proprietăţi antibacteriene. Decoctul din pere sălbatice este recomandat in cazul cistitei sau al afecţiunilor renale. Iar sucul din pere sălbatice proaspete ajută la eliminarea nisipului din rinichi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Merele

Merele ocupă primul loc între fructele speciilor pomicole cultivate în zonele cu climă temperată. Ele sânt reprezentate prin soiuri de vară, cu coacerea în iulie-august (Aromat de vară, Red Melba, James Grieve, etc.), soiuri de toamnă care se consumă în septembrie-noiembrie (Frumos de Voineşti, Parmen auriu, etc.) şi soiuri de iarnă care se recoltează în septembrie-octombrie şi se pot păstra până în iunie (Jonathan, Delicios auriu, Starkrimson, Wagener premiat, etc.).

Merele proaspete conţin apă (77,8-88,5%), zaharuri (7,6-16,4%), acizi (0,16-1,27%), substanţe tanoide (0,06-0,31%), substanţe pectice (0,23-1,14%), proteine (0,18-0,72%), săruri minerale, celuloză, hemiceluloză, lignină, enzime, provitamina A, Vitamina C, vitaminele din grupa B (B1, B2, B6, acid pantotenic, vitamina PP, biotină şi alte substanţe.

Zaharurile din mere sânt reprezentate prin levuloză (4,15-8,10%), glucoză (2,50-5,55%) şi zaharoză (3,20-4,55%). Cu cât durata de păstrare este mai lungă, cu atât merele conţin cantităţi mai mici de zaharoză.

Acizii organici se găsesc în mere în formă liberă (malic, citric) şi combinată (malic, citric, succinic, lactic, salicilic, axalic). Merele au 70% acid malic, 20% acid citric, 7% acid succinic şi 3 % alţi acizi.
Substanţe tanoide condiţionează gustul şi durata de păstrare a merelor. Feliile de mere expuse la aer imediat după tăiere se brunifică, datorită oxidării taninului.

În seminţele merelor se găsesc glucozidul amigdalină (0,6%) şi lipide (20-22%). Aşa cum s-a arătat, amigdalina este toxică.

Valoarea energetică a merelor este de 46-84 kcal la 100 g (în medie 60 kcal) în funcţie soi şi alţi factori.

Merele păstrate la +2 grade şi higroscopice de peste 85% pierd în 4-6 luni circa 20% din vitamina C, iar în 8-10 luni 40%.
Din mere se prepară marmeladă, compot, peltea, pastă, pistil, suc, cidru, oţet şi rachiu.
Merele au şi utilizări culinare foarte variate: plăcinte, tarte, sufleu, tort, cataif cu mere, budincă, omletă, sos de mere, supă-cremă de mere, mere în aluat, etc. Merele proaspete, date prin răzătoare, se pot folosi în combinaţie cu nuci, cu alte fructe, cu miere, brânză de vaci, ţelină, maioneză, etc. Din mere uscate (sub formă de felii) se prepară chisel.

Cura de mere. Se recomandă în cazuri de surmenaj fizic şi psihic, de anemie, obezitate (cura de slăbire, cu 1 kg mere zilnic, fără alte alimente), infecţii intestinale, stări febrile, migrene, convalescenţă, sarcină, reumatism, ulcer gastric, gastrite, boli de ficat, calculi biliari, demineralizare, diabet, etc. preventiv şi curativ, merele au acţiune favorabilă în hipertensiunea arterială. Pectinele din mere micşorează concentraţia din sânge şi contribuie la eliminarea acidului uric.
Este suficient să se mănânce zilnic două mere (respectiv 15 g de pectină) pentru ca fiecare om să se asigure, într-o bună măsură, contra aterosclerozei şi a infarctului (merele contribuie la întărirea muşchilor cardiaci şi a sistemului muscular, în general).
Merele sunt un depurativ sanguin şi un antiseptic intestinal, deoarece favorizează secreţia unei diastaze intestinale bactericide. Curăţate de coajă şi rase mărunt, merele constituie, alături de morcov un tratament eficace în diaree acută şi cronică, la copii (un copil poate consuma 0,5-1 kg mere pe zi, în 5 mese), în enterocolite, dizenterie, rectocolită, ulcer gastric, etc. Consumate seara, înainte de culcare, merele au acţiune calmantă asupra sistemului nervos, previne insomniile, uşurează somnul. Ca depurativ, se recomandă a se consuma un măr în fiecare dimineaţă, iar ca laxativ, un măr în fiecare seară. Nutriţioniştii bulgari consideră merele şi iaurtul ca alimente de bază, care asigură longevitatea.

Conţinutul variat de săruri minerale conferă merelor efect alcalinizat, iar microorganismele (fier, cupru, zinc, etc.) stimulează activitatea enzimelor şi înlesnesc arderile în organism. Merele contribuie la întărirea organismului şi la prevenirea infecţiilor aparatului respirator, în cursul iernii şi primăverii.

Datorită acidităţii moderate, merele ajută digestia, provocând prin act reflex o secreţie importantă de salivă şi de suc gastric. Merele conţin un complex de substanţe antioxidante care modifică sistemul enzimatic din microzomi, neutralizând totodată substanţele mutagene şi cancerigene.

Deoarece pieliţa merelor conţine de circa două ori mai mult acid pantotenic şi vitamină C decât pulpa, se recomandă ca merele să fie mâncate nedecojite.

Merele uscate sânt contraindicate în diabet, deoarece conţin multe zaharuri.

Pe cale externă, merele se folosesc în otalgii (aplicarea unui măr copt în cuptor), plăgi atone (oblojeală cu mere rase şi fierte în sucul lor, sau aplicări de suc de mere şi ulei de măsline, în părţi egale), precum şi în cosmetică.

Decoctul de mere dă rezultate bune în bronşite, reumatisme şi afecţiuni intestinale. El se prepară astfel: se taie în felioare 2-3 mere necurăţate de coajă şi se fierb într-un litru de apă 15 minute. Se bea după poftă. I se pot adăuga câteva bucăţi de rădăcină de reglisă (lemn dulce). Decoctul poate fi pregătit şi din mere uscate, bine mărunţite, o linguriţă la cană; se beau 3-4 căni pe zi.

Infuzia din pieliţă de mere uscate (o linguriţă de supă la o cană de apă clocotită, lăsată 15 minute să se pătrundă bine), în cantitate de 4-5 ceşti pe zi, este indicată în reumatisme, gută, oligurie, etc.

Oţetul de mere, în scop alimentar şi medicinal, se prepară astfel: după spălare, merele se strivesc sau se rad împreună cu coaja. Terciul rezultat se toarnă într-un vas de lemn sau ceramică smălţuită, se adaugă apă călduţă care a fost fiartă în prealabil (0,5 litri apă la 0,4 kg terci de mere). Pentru fiecare litru de apă se adaugă 100 g miere de albine sau zahăr, 10 g drojdie de bere şi 20 g pâine neagră uscată. Vasul se acoperă şi se lasă să fermenteze la întuneric şi la temperatura de 20 de grade , timp de 10 zile, amestecând conţinutul lui de 1-2 ori pe zi. După fermentare se strecoară şi se presează printr-o pânză rară, apoi se adaugă la fiecare litru de filtrat încă 50-100 g de miere sau zahăr, după care se lasă să-şi continue fermentarea la temperatura de 20-30 grade. După 40-60 de zile lichidul se limpezeşte şi se poate trage în sticle, care se astupă cu dop de plută, se ceruieşte şi se păstrează în camere reci.

Cura cu oţet de mere este indicată în următoarele boli¬: astm bronşic, ateroscleroză, hipertensiune arterială, arterită, trombangeită obliterantă, obezitate, cistite, nefrite, spondilită, anchilozantă, nevroze, gastrită acută toxialimentară, insomnii, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vârstă, sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, nevralgie facială, etc.

Oţetul de mere (două linguriţe la 100 ml apă), în care se adaugă 1-2 picături soluţie Lugol (5% iod şi 10% iodură de potasiu), în cure îndelungate, contribuie la sporirea longevităţii omului şi la prevenirea infarctului.

Siropul din suc de mere şi zahăr, în părţi egale, fierb la foc domol, până la consistenţa siropoasă, consumat câte două linguri înainte de fiecare masă, are efect laxativ şi pectoral, îndeosebi la copii.
Infuzia din flori de Măr calmează tusea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fructele si Importanta lor

Fructele si importanta lor

03 Octombrie 2008
Fructele

Fructele sunt dintre cele mai sanatoase alimente ; sunt pline de vitamine, minerale, contin antioxidanti si fibre, au continut foarte sarac in grasimi si calorii, deci pot fi consumate in cantitati mari. Romanii spun : „un mar pe zi, tine doctorul departe” ; dar puteti sa mancati si mai mult decat un mar/zi, pentru ca sunt usoare si ofera o rezerva optima de vitamine, mai ales daca nu le decojiti - dar spalati-le bine inainte. Fructele congelate sunt si ele bune de mancat, nu numai cele proaspete ; dar cele conservate in siropuri contin prea mult zahar. Sucurile proaspete, preparate in casa, sunt o sursa importanta de vitamina C si nu contin fibre.


Fructe

Merele sunt bogate in vitamina C si fibre solubile. Sunt excelente pentru inima si circulatie ; mai contin si pectina, care ajuta la eliminarea colesterolului si protejeaza organismul de poluarea mediului. Vitamina C ajuta la buna functionare a sistemului imunitar si la eliminarea plumbului si mercurului din organism. Sunt eficiente in diaree, gratinate si amestecate cu putina miere ; in America, in diaree este eficienta dieta cu banane, orez, mere si paine prajita. Foarte important : merele sunt o „arma” importanta in constipatie, datorita fibrei lor solubile. Sa mai spunem ca ele contribuie la scaderea tensiunii arteriale si contin fructoza, un zahar care se digera lent si mentine la un nivel echilibrat cantitatea de zahar din sange.

Perele sunt uneori ignorate din punct de vedere al valorii lor nutritive, lucru gresit, deoarece ele contin pectina fibroasa solubila care, nu numai ca ajuta digestia, dar regleaza si colesterolul. Perele contin vitamina C, o oarecare cantitate de vitamina A, mult potasiu si putina vitamina E. Perele sunt bune pentru energie, convalescenta, constipatie si scaderea colesterolului. Se pot consuma proaspete sau usor coapte. Unele persoane - un numar mic - sunt mai sensibile, si lor, perele le pot provoca diaree, datorita sorbitolului pe care-l contin ; acestea trebuie sa manifeste prudenta.

Rubarba, o planta mai ciudata, cu frunze mari (care contin atat de mult acid oxalic, incat sunt toxice si nu trebuie consumate) si tulpina roz - aceasta este cea care se consuma coapta. Originara din China si Tibet, era intrebuintata inca inainte de aparitia crestinismului ; grecii si ei o intrebuintau ca remediu in constipatia cronica (radacina). La noi este mai putin cunoscuta si intrebuintata, totusi in Ardeal si in unele locuri din Banat este folosita in alimentatie, deoarece contine vitamina A si C, potasiu si magneziu, in cantitati mici, dar mult calciu si deloc sodiu. Din cauza acidului oxalic continut nu trebuie consumata de cei ce sufera de guta sau pietre la rinichi.

Prunele, (ah, delicioasele galusti cu prune !). Prunele sunt intrebuintate in intreaga Europa, de mai bine de doua mii de ani. Contin o cantitate redusa de vitamine C, A si E, sunt insa o sursa buna de potasiu. Sunt bune pentru inima si circulatie, dar si in tratarea retinerii de fluide. Ele au mai multe zaharuri, dar mai putini acizi si se consuma proaspete sau gatite (ca mai sus ; dar, atentie, ingrasa !). Jeleurile si magiunurile din prune se pot prepara fara adaos de zahar, pentru ca asa vor fi mai sanatoase.

Ciresele si visinele. In trecut medicina traditionala intrebuinta doar scoarta ciresului salbatic. Ciresele si visinele sunt delicioase proaspete, dar si gatite, congelate, in sucuri si lichioruri (pe care nu le recomandam). Contin vitamina C si bioflavonoizi, ceea ce le face antioxidante de exceptie ; acidul elagic continut, inhiba celulele canceroase, sunt bune pentru circulatie si au un rol diuretic important.

Caisele contin o cantitate mare de betacaroten si sunt excelente in infectii, probleme de piele si in riscul imbolnavirii de cancer. Sunt un bun remediu in constipatie, mai ales caisele uscate, acestea din urma sunt o sursa buna de fier. Se recomanda si gravidelor cateva caise uscate pe zi. Potasiul continut, stimuleaza eliminarea apei si a sarii in exces.

Piersicile si nectarinele sunt originare din China, fiind aduse in Persia de comerciantii Antichitatii ; numele botanic este „persica”, datorita faptului ca se credea ca au fost aduse din Persia. Despre nectarine se stie ca sunt „rude” cu piersicile, fiind o varietate a acestora, ambele facand parte din familia Prunus, in care sunt si prunele si caisele. Piersicile si nectarinele contin foarte multa vitamina C, putine calorii, putin betacaroten si minerale; sunt bogate in fier si potasiu. Sunt lipsite de grasimi si sodiu, fiind ideale pentru cei cu colesterol si hipertensiune arteriala; sunt bune in sarcina si pentru dietele fara sare; sunt necesare in anemie, oboseala si constipatie.

Fructele de padure

Murele sunt foarte bogate in vitamina E, C si contin cantitati utile de potasiu si pectina (o fibra solubila). Sunt bune in afectiunile cardiovasculare, circulatorii si cutanate, dar si in tratamentele diareei. Se consuma proaspete. Frunzele de mur contin acid tanic si sunt mult folosite in medicina naturista.

Afinele sunt foarte bogate in vitamina C, dar contin si betacaroten, vitamina B1 si potasiu. Sunt utile, mai putin ca substante nutritive, cat pentru calitatile lor medicale, datorita substantelor chimice pe care le contin. Au efect tonic asupra vaselor de sange, sunt folosite in tratarea varicelor, cistitei si altor infectii urinare. Se consuma proaspete sau gatite.

Zmeura este o sursa bogata de vitamina C, de fibre solubile, pectina; contine si mici concentratii de calciu, potasiu, fier si magneziu - minerale vitale pentru convalescenti, dar si pentru afectiuni cardiovasculare, oboseala sau depresie, stari febrile. Fiind un astringent natural, are efecte benefie asupra tractului digestiv si in afectiunile gingivale.

Capsunile sunt faimoase pentru ca reduc tensiunea arteriala si pentru eliminarea pietrelor la rinichi, pentru prevenirea si tratarea oboselii ; sunt bune in afectiuni cardiovasculare si circulatorii, au proprietati antivirale. Au continut ridicat de vitamina C, datorita careia fierul se absoarbe foarte bine. Sunt utile impotriva cancerului, gutei si artritei. Se recomanda a fi consumate, de preferat, proaspete.

Agrisele, nu indeajuns de cunoscute si folosite la noi, sunt o sursa excelenta de vitamina C si sunt o sursa utila de fibre solubile. Sunt eficiente in infectii urinare, in tratarea constipatiei si pentru intarirea rezistentei naturale a organismului. Se consuma proaspete.

Coacazele negre si rosii, sunt bogate in vitamina C, iar cele rosii si potasiu. Sunt plante rezistente, pot fi intalnite si in Siberia. Sunt benefice pentru intarirea sistemului imunitar, pentru raceala, gripa si „rosu” in gat si in prevenirea cancerului, hipertensiune arteriale, stres si anxietate, diaree sau intoxicatii alimentare. Se consuma proaspete, ca suc sau sub forma de jeleu.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Vitamina B10

Vitamina B10 mai este denumita PABA, adica acid para-aminobenzoic.

Este o vitamina solubila in apa, alcool, cloroform si eter.


Sa stii ca folosirea alcoolului si a cafelei, precum si sulfamidele reduc efectele acestei vitamine in organism.


Actiuni: 


- are un rol important in pigmentarea pielii si a parului;
- antioxidanta si antidispneica (creste concentratia de oxigen in sangele arterial);
- regeneratoare si reintineritoare;
- este antiinfectioasa si antipruriginoasa, detoxifianta
- transforma glicogenul in glucoza;
- protejeaza pielea de razele ultraviolete.


Carenta vitaminei B10 duce la:


- constipatie, depigmentare, depresie;
- oboseala si iritabilitate;
- dureri de cap;
- incaruntirea parului.


Excesul apare doar daca consumi PABA de sinteza si determina greata si varsaturi.


E necesar sa stii ca prelucrarea termica distruge partial vitamina B10.


Sursele vitaminei B10 sunt:


- taratele, orezul integral, germenii de grau;
- iaurt si oua;
- drojdie de bere.


Plantele medicinale ce contin PABA sunt:


- hamei si semintele de susan.

Vitamina B10
 (PABA) are rol in formarea hematiilor (globulelor rosii) si la metabolismul fierului. Favorizeaza absorbtia acidului pantotenic si sinteza acidului folic.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS