Vitaminele reprezinta un grup de substante organice naturale, necesare organismului (desi in cantitati mici), pentru realizarea in conditii optime a unor procese metabolice esentiale. Vitaminele, prin moleculele lor, nu elibereaza energie si nu au nici roluri plastice, insa sunt esentiale in generarea acesteia. Deoarece majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, acesta trebuie sa le primeasca prin dieta (fie ca atare, fie sub forma de provitamine). Exista 13 vitamine esentiale (lipsa lor afecteaza functionalitatea normala a organismului): A, C, D, E, K, tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), acidul pantotenic, biotina, vitamina B6, vitamina B12, acidul folic.
Functiile vitaminelor sunt complexe, incluzand aici: functie de hormoni sau hormon-like (vitamina D), antioxidanti (vitamina E), rol in cresterea si diferentierea tisulara (vitamina A) si lista poate continua.

Vitaminele sunt grupate in doua categorii (aceasta clasificare fiind utila mai mult din punct de vedere nutritional):
- liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitandu-se in tesuturi liposolubile si in ficat
- hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseste imediat, altfel se pierd prin urina. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite mentinandu-se ani de zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile in lipide si insolubile in apa, iar utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a procesa lipidele alimentare.
Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este eliminat urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita, depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).
Fiecare vitamina are anumite roluri bine stabilite in economia organismului.
Vitamina A - este un nutrient esential si se gaseste in natura sub mai multe forme chimice, in functie de compozitie si structura indeplinind anumite functii. In general, se considera ca vitamina A intra in structura pigmentilor retinieni responsabili de vederea la lumina slaba si distingerea culorilor. Este esentiala pentru mentinerea integritatii si sanatatii tegumentelor si mucoaselor, dar are si importanta in mentinerea sanatatii oaselor, dintilor (mai ales in perioada de crestere). Studii recente au demonstrat ca are roluri trofice genitale.

Vitamina B6 - se prezinta sub 3 forme: piridoxina, piridoxal, piridoxamina, insa specialistii au integrat toate formele sub denumirea de piridoxina. Vitamina B6 face parte din complexe enzimatice implicate in metabolismul proteinelor si aminoacizilor (deci, cu cat consumul de proteine va fi mai ridicat, cu atat necesarul va fi mai mare). Alte roluri asociate vitaminei B6 sunt stimularea cresterii si dezvoltarii, cresterea capacitatii de aparare impotriva infectiilor, favorizarea activitatii cerebrale.

Vitamina B12 - se mai numeste ciancobalamina si, ca si restul vitaminelor din grupul B, indeplineste roluri in complexele enzimatice asociate diverselor metabolisme. De asemenea, promoveaza reepitelizarea mucoasei digestive (rol important in ulcer), stimuleaza dezvoltarea si intretine activitatea maduvei hematoformatoare.

Vitamina C - acidul ascorbic este un antioxidant cu importanta in dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor, in procesul de mineralizare a scheletului. Ea promoveaza vindecarea si cicatrizarea plagilor si ranilor tegumentare (prin sinteza de colagen), fortifica sistemul imun, asigurand astfel protectie impotriva infectiilor microbiene si virale. Este implicata in facilitarea absorbtiei fierului si in cresterea rezistentei organismului fata de diverse substante toxice din mediu.

Vitamina D - forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor ultraviolete asupra unui constituent al sebumului secretat de piele. Expertii sunt de parere ca expunerea de 3 ori/saptamana la soare timp de 10-15 minute, este suficienta pentru a stimula sinteza acestei vitamine, cu asigurarea cantitatii necesare organismului. Vitamina D faciliteaza absorbtia calciului si depunerea sa in oase si dinti (asigurand astfel o rezistenta crescuta acestor structuri) si intervine in homeostazia fosforului.

Vitamina E - sau tocoferol, este o substanta cu importante proprietati antioxidante. Este o vitamina cu roluri in mentinerea structurii si functiei normale a organelor de reproducere, in asigurarea troficitatii sistemului muscular. Are dovedit efect hepatoprotector (prin sinteza unor produsi), rol de a stimula proliferarea celulara si de a forma hematiile, si faciliteaza utilizarea vitaminei K in organism.

Vitamina K - desi nu este o vitamina esentiala, rolurile sale in procesul coagularii (efecte procoagulante) o fac indispensabila organismului. Studii recente demonstreaza ca vitamina K este implicata si in mentinerea rezistentei si integritatii structurilor osoase la persoanele in varsta.

Biotina - sau vitamina B7, face parte din grupul vitaminelor B si are rol esential in metabolismul proteinelor si carbohidratilor, in procesul de gluconeogeneza, precum si in producerea unor hormoni si sinteza de colesterol si acizi grasi. Alte functii importante ale biotinei sunt: mentinerea in limite normale a glicemiei si promovarea sanatatii fanerelor (par si unghii).

Niacina - sau vitamina PP (B3) apartine complexului B. Apartenenta la familia vitaminelor B explica functiile ei in procesele metabolice, avand rol esential in eliberarea energiei din moleculele de glucide, lipide si proteine. Printre alte functii se numara: scaderea nivelului colesterolului din sange, mentinerea sanatatii pielii si promovarea functionalitatii la randament maxim a structurilor nervoase.

Acidul folic - folatul functioneaza in organism in stransa legatura cu vitamina B12, fiind implicat in formarea hematiilor. Prezenta lui este necesara si sintezei de AND (iar prin aceasta, acidul folic este implicat in procesul de crestere si dezvoltare tisulara, pe care il controleaza strict). Acidul folic are roluri protectoare pentru fat, pe care il protejeaza impotriva aparitiei diverselor anomalii congenitale, de aceea femeile insarcinate ar trebui sa fie foarte atente la nivelul acestei vitamine. Printre cele mai frecvente malformatiii legate de insuficienta acidului folic se numara si spina bifida.

Acidul pantotenic - sau vitamina B5, este o vitamina hidrosolubila esentiala, implicata in metabolismul si sinteza carbohidratilor, proteinelor, lipidelor, in special colesterolului (prin intermediul unei coenzime la a carei formare contribuie, coenzima A). Prezenta lui este importanta in sarcina, acesta promovand evolutia normala a gestatiei.

Riboflavina (vitamina B2) - este o vitamina hidrosolubila ce se inactiveaza rapid la lumina. Este parte constitutiva a unor enzime cu rol in eliberarea energiei necesare fiecarei celule. Acest lucru o face indispensabila organismului. Este implicata in cresterea somatica si in formarea hematiilor.

Tiamina (vitamina B1) - este o vitamina hidrosolubila instabila termic (se descompune la caldura). Ea se combina cu diferite proteine si formeaza astfel, enzime ce metabolizeaza glucidele (cu eliberare consecutiva de energie). Este esentiala pentru procesul fiziologic de crestere si participa la mentinerea functionalitatii optime a sistemului cardiovascular, nervos dar si digestiv.
Vitamine liposolubile
Vitamina A: oua, carne, lapte, branza, smantana, viscere (ficat, rinichi), peste (cod), ulei de peste.
Vitamina D: branza, unt, margarina, lapte fortificat, peste, stridii, cereale.
Vitamina E: grau, cereale (seminte), porumb, nuci, masline spanac si alte legume frunze, uleiuri vegetale (din germeni de porumb, floarea soarelui, soia), paine neagra, fasolea uscata, mazarea.
Vitamina K: legume verzi (salata verde, spanac, ceapa verde, ierburi-marar, patrunjel, leustean), cereale, galbenus de ou.
Vitamine hidrosolubile
Folat: legume frunze verzi, alimente suplimentate, viscere (ficat), carne, paine neagra.
Niacina: produse lactate, carne de pasare, peste si preparate din peste, oua, legume, nuci, cereale imbogatite cu B3.
Acidul pantotenic si biotina: oua, peste, lactate, cereale integrale, legume, drojdie, broccoli si alte legume din aceasta familie: varza, salata.
Tiamina: cereale, paste, paine neagra si intermediara, preparate din carne de porc, fasole uscata, mazare, peste, soia, produse lactate, fructe (mai ales banane), drojdie de bere.
Vitamina B2: cereale pentru micul dejun, paste, branzeturi, lactate fortificate, sucuri de fructe, bauturi energizante.
Vitamina B12: carne, in special viscere (ficat), produse de origine animala (oua, lapte, carne de pasare si peste).
Vitamina B6: vegetale, in special avocado, nuci, drojdie, fasole verde, produse animale- carne de pui, peste si ficat.
Vitamina C: citrice (in stare bruta, dar si in sucuri, desi mai putin), capsuni, rosii, broccoli, napi, ceapa verde, cartofi. Principala sursa este reprezentata de fructe si legume, continutul vitaminic al acestora depinzand in functie de specie si de partea consumata (frunze, radacina, tubercul).
Necesarul vitaminic depinde de varsta, stare metabolica si activitate desfasurata si poate fi asigurat printr-o dieta mixta ce este alcatuita respectand piramida alimentara (cereale, fructe si legume, proteine animale si vegetale, produse lactate, lipide). Recomandarile expertilor in ceea ce priveste necesarul de vitamine sunt:
Vitamina A: copii 0-6 ani: 2500 UI/zi
7-12 ani: 3500 UI/zi
adulti: 5000 UI/zi
femei insarcinate sau care alapteaza: 6000-8000 ui/zi
Vitamina D: sugari:400 UI
peste 7 ani: 200 UI
femei in sarcina 600-800 UI
varstnici: 600- 700U UI/zi
Vitamina E: copii 5-6 mg/zi
adulti 10 mg/zi
Vitamina K: adulti 2mg/zi
Vitamina B1: 0,6 mg la 1000 calorii
Vitamina B2: 0,6 mg la 1000 calorii, in sarcina: 3 mg/zi
Vitamina B6: adulti: 1,5 mg/zi
femei in perioada maternitatii: 3-4 mg/zi
Niacina: copii:2-12 mg/zi
femei 14 mg/zi (18 mg in sarcina)
barbati:16 mg/zi
Vitamina B12: adulti: 2-3 micrograme (aport optim zilnic 10 micrograme)
femei: 6 micrograme
Acidul folic: sub 12 ani:0,1 mg/zi
peste 12 ani: 0,2 mg/zi
femei insarcinate: 0,4 mg/zi
Vitamina C: minim 10 mg/zi sau 20 mg la 1000 de calorii
Vitamina B5: sugari 0-6 luni: 1,7mg/zi
7-12 luni: 2mg/zi
copii 1-8 ani: 3 mg/zi
Copii, adolescenti si adulti: 4-5 mg/zi
Femei in perioada de maternitate: 6-7 mg/zi
De retinut!
Consumate in doze mari (prin abuzul de suplimente nutritive farmaceutice), vitaminele pot cauza diverse intoxicatii. Pacientii nu sunt sfatuiti sa depaseasca dozele necesare zilnic recomandate de expertii in domeniu. In cazul in care acestea trebuie adaptate unor situatii particulare, pacientul trebuie sa consulte medicul pentru a evita aparitia unor reactii adverse.

Morcovul, datorita vitaminelor si mineralelor pe care le contine, protejeaza vederea si combate anemia.

Morcovul, datorita vitaminelor si mineralelor pe care le contine, protejeaza vederea si combate anemia.
Beta-carotenul pe care il contine, un compus anticancerigen, ajuta la imunitatea organismului si ajuta in procesul de crestere.
El este una din cele mai ieftine legume, dar cu proprietati miraculoase.

SCURT ISTORIC
Se spune ca morcovul este originar din Afganistan, unde crestea in mediu salbatic. Cu timpul a suferit diferite transformari (si de culoare) care l-au adus in stadiul pe care il cunoastem cu totii azi. Inca de la inceput a fost folosit pe post de medicament naturist.
In Europa, morcovul a patruns prin secolele 8-10.

Morcovul si proprietatile sale

Bogat in vitamine precum A, B6, C, E, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, caroten.
Morcovul este recomandat celor cu probleme la ficat, rinichi, celor cu reumatism, guta, artrita, un bun anti-hemoragic, diuretic, antidiareeic. El lupta si impotriva colesterolului, anorexiei, constipatiei si a insomniei. In organism, beta-carotenul se transforma in vitamina A care ajuta vederii, sistemului osos, a dentitiei si a problemelor legate de glanda tiroida.Poate fi consumat fara probleme si in curele de slabire .

UZ INTERN

Morcovii sunt o comoara pentru organismul uman, mai ales daca sunt consumati in stare cruda.
Este o leguma recomandata si copiilor, deoarece ajuta la crestere si la o dezvoltare armonioasa. Morcovul este indicat a se folosi si pe post de tonic al sangelui, cicatrizant sau antiinflamator, impotriva eczemelor, urinarilor dese, arsurilor sau furunculelor.
Aceasta leguma este recomandata si diabeticilor, deoarece zaharul pe care il contine nu este nociv pentru organismul lor.
UZ EXTERN

Beneficiile sale multiple nu se opresc doar la consumul intern al morcovului. Intinereste tesuturile organismului si mentine supletea, iar asupra pielii are efecte de necrezut. Consumat regulat, morcovul nuanteaza pielea, oferind un aspect placut de bronz sanatos.
El este recomandat si persoanelor cu tenul gras, cu riduri, cu eczeme sau pielea crapata. Se foloseste ras, sub forma de suc sau in amestec cu alte alimente (miere, grau incoltit, iaurt, etc).
Frunzele de morcov pot fi folosite sub forma de ceai de cei care au abcese sau afte. Este recomandat sub forma de gargara, de cateva ori pe zi.

Morcovul crud - energizant natural

Se recomanda consumul de suc de morcovi sau in stare naturala, zilnica, de preferat inainte de masa. In doar cateva zile se va observa o imbunatatire a starii de sanatate. El este un bun energizant, un bun detoxifiant, calmeaza durerile si inlatura oboseala.
El este folosit la prepararea mancarurilor, in cosmetica, dar si pe post de combatant natural impotriva multor afectiuni ale oganismului.

Ridichea

Castravetele (Cucumis sativus) este o planta legumicolă din familia Curcubitacea care include dovlecelul,dovleacu pepenele galben și cel verde etc., și este cultivat pe scară largă. Provine din India și este cultivat în regiuni tropicale și temperate. Se cultivă în numeroase varietăți, datorită diversității fructelor. Planta de castravete este o viță târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care crește agățându-se pe spaliere sau alte structuri de susținere cu ajutorul carceilor. Planta are frunze mari care acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, și poate crește până la 60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei crește de cam de 10 cm lungime. Castraveții pot fi mâncați în stare crudă sau murați (murături).
Planta se dezvoltă dintr-o sămânță închisă. Din punct de vedere științific, rezultatul polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor și a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în bucătărie.

Tratamente naturale pe bază de castravete
Castravetele datorită calităților terapeutice poate fi utilizat ca remediu natural in tratamentul: iritațiilor intestinelor, reumatismului, gutei, arsurilor solare, constipației. De asemenea, acesta este un bun laxativ și contribuie la eliminarea toxinelor din organism.
Ridurile pot fi combatute prin aplicarea unor creme sau măști pe bază de castravete. Proprietăți terapeutice extraordinare au și semințele de castravete care tratează afectiuni variate: tuse, probleme ale tenului, probleme cu expectorația.

Aliment

 
Consumat ca aliment, castravetele cu coajă, în stare crudă, are un aport de 20kcal la 100 grame, din care carbohidranți aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g,0,65g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg,  vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 și B9, vitamina C2,8mg,fier,magneziu,zinc,potasiu  .
Castravetele este cules când are culoarea verde, și poate fi consumat crud sau murat. De asemenea, varietățile fără semințe sunt folosite în industria decorațiunilor alimentare. Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveții a căror formă nu este așa de plăcută ochiului, cei cu formă neregulată, prea groși sau strâmbi, sau cu coaja grunzuroasă. Pentru murare se folosește de obicei saramura sau oțetul , în combinație cu diverse plante aromatice. Procedeul de murare reduce conținutul de vitamine din legume, dar le păstrează în niște valori crescute față de alte procedee de conservare (de exemplu, fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. Gustul deosebit și multiplele întrebuințări pe care le are în gastronomie, alături de eliminarea prin murare a unei componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesă de rezistență a alimentației umane, în special alături de produse din carne, în sezonul rece.

Numit chiar și “regele legumelor”, având în vedere larga răspândire a lui în mâncărurile de toate felurile, morcovul poate primi locul I în clasamentul legumelor cel mai des folosite la gătit. După cum indică și culoarea, morcovul este una dintre legumele bogate în beta-caroten. Organismul nostru transformă beta-carotenul în vitamina A, utilă pentru vedere, în special cea nocturnă. Așa că dacă vreți ca princhindelul să fie sănătos și să poată circula ușor prin casă noaptea, dați-i să manânce des morcov. Dar nu foarte des! Consumul excesiv de morcovi poate dăuna nasului celui mic, colorându-l portocaliu. Dacă aveți parte de așa ceva, nu vă impacientați! Reduceți consumul de morcovi și situația va reveni la normal în scurt timp.

Ce nutrienți conține morcovul?
Morcovul este cea mai importantă sursă naturală de vitamina A. Vitamina A îmbunătățește vederea, atenuând efectele îmbătrânirii ochilor și prevenind apariția unor boli de vedere, cum ar fi cataracta, atât de răspândită la vârste înaintate.
Morcovii conțin fibre alimentare, acid folic, vitamina C, vitamina B, potasiu, fier, magneziu și calciu.
Cum alegem morcovii și cum îi depozităm?
Dacă puteți cumpăra morcovi cu tot cu frunzele lor, aveți un indiciu important cu privire la prospețimea lor. Cu cât frunzele sunt mai verzi și mai proaspete, cu atât morcovul este mai “nou”. Un morcov prea moale, din care cresc mici firișoare albe sau dimpotrivă, foarte uscat, este vechi și nu ne mai poate oferi substanțele nutritive pe care le deținea în perioada lui de prospețime.
În ceea ce privește coaja morcovului, ea conține mare parte dintre nutrienți. Dacă ai însă dubii cu privire la proveniența morcovului, mai înțelept ar fi să renunți la coaja lui înainte de a-l găti. Și chimicalele se concentrează în cea mai mare parte în coaja legumei.
Cea mai indicată metodă de a găti morcovii pentru a păstra nutrienții conținuți este fierberea la aburi.
Cea mai bună metodă de a păstra frăgezimea morcovului și substanțele hrănitoare din el este de a-l depozita în frigider, în compartimentul special pentru fructe și legume.