Vitamina B2(riboflavina)

10:40 |

Vitamina B2 (riboflavina)

Vitamina B2 are un rol important in metabolismul proteinelor, grasimilor, dar cu precadere al glucidelor (scade glicemia), in cresterea si respiratia celulelor, ca si in procesul normal al vederii. De asemenea, ea asigura un bun tonus muscular si actioneaza favorabil asupra pielii, a mucoaselor si intestinelor, intervine in fenomenele de oxidoreducere de la nivelul celulelor, influenteaza cresterea si reproducerea, precum si sinteza hemoglobinei. Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,2-1,8 mg. In general, se recomanda o cantitate de 0.6 - 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare 1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1.5-3 mg de vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,4-1,2 mg.

Carenta de vitamina B2

este foarte rara, ea datorandu-se numai tulburarilor gastrointestinaie si hepatopancreatice. Asemenea situatii sunt evidentiate prin paloarea buzelor, urmata de fisurare si macerare, limba uscata, rosie si dureroasa in timpul masticatiei. Avitaminoze B2 se intalnesc, desigur, si mai rar, ele fiind insotite si de alte carente in vitamine din grupul B. Carenta de vitamina B2 diminueaza rezistenta organismului la infectii microbiene, scade rezistenta la efort, pe buze, limba si piele apar diferite leziuni specifice etc.
Carenta de aceasta vitamina mai este evidentiata si prin aparitia de stomatite, dermatite seboreice, uscarea si caderea parului, friabilitatea si indoirea unghiilor, tulburari de crestere la copii, anemii, apatie, hiperemotivitate, tremuraturi si ameteli, scaderea acuitatii vizuale si a celei auditive, diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la lumina slaba, anorexie, scaderea rezistentei organismului la infectii si la intoxicatii cu metale grele, scaderea tonusului muscular etc. Reducerea aportului in aceasta vitamina este favorizata si de alcoolism, diabet zaharat, tratamentele cu fenobarbital si cu diferite antibiotice, administrate pe cale bucala. Efectul sanogen-terapeutic al vitaminei B2 sporeste prin asociere cu vitaminele B1, B3, B6 si C. Nu este cunoscuta existenta hipervitaminozei B2.
Vitamina B2 este indicata in diferite afectiuni ale pielii si ale mucoaselor, in tulburari de adaptare vizuala la intuneric, ca si in enterite cronice, crampe musculare, astm, migrene, inflamatii bucale, intarzieri de dezvoltare la sugari si la copii, stres, alcoolism, diabet zaharat, artrita, diaree, ameteli, tremuraturi etc. De putina vreme, aceasta vitamina este utilizata si in profilaxia cancerului.
Vitamina B2 (hidrosolubila) e foarte sensibila la lumina si destul de stabila la caldura, prepararea termica a alimentelor producand pierderi de 15-30%. De exemplu, pastrarea la lumina a laptelui proaspat timp de numai doua ore duce la distrugerea a doua treimi din continutul initial in riboflavina, motiv pentru care se recomanda pastrarea lui in cutii de carton, in sticle de culoare bruna etc. Spalarea prelungita a alimentelor care contin vitamina B2 provoaca pierderi importante. Tot dusmani ai acestei vitamine mai sunt sulfamidele si estrogenii.

Read User's Comments(0)

Vitamina B1(titamina,aneurina)

10:38 |

Vitamina B1 (tiamina, aneurina)

Vitamina B1 prezinta importanta indeosebi in metabolismul proteinelor si al glucidelor, apoi in functionarea normala a sistemului nervos central si, cu precadere, a celui periferic, a aparatului digestiv si a glandelor endocrine, in procesul de crestere, in absorbtia intestinala a grasimilor etc. Tiamina (cum mai este numita vitamina B1) favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si accelereaza procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabila in transformarea hidratilor de carbon in lipide si mijlocind astfel obtinerea de surse suplimentare de energie. De asemenea, ea mentine sanatos sistemul nervos in totalitatea lui, imbunatateste tonusul muscular, contribuie la apararea organismului impotriva infectiilor etc.

Tiamina este recomandata

in tratarea a numeroase afectiuni, cum ar fi: anorexie, intarzieri in crestere, digestie lenta, tulburari de sarcina si alaptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greata, oboseala generala si convalescenta, ateroscleroza, tulburari de ritm cardiac, arsuri, nevrite si polinevrite ("vitamina antinevritica"), beri-beri ("vitamina antiberi-beri"), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infectioase ale sistemului nervos, insuficienta cardiaca, miocardite ("vitamina inimii"), insuficiente hepatice, hepatite si ciroze, guta, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut in vedere faptul ca tiamina este sinergica cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt si acestea intre ele) si ca, din pacate, nu este stocata in corp, trebuind deci sa fie inlocuita zilnic.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), in functie de intensitatea activitatii depuse, de natura si calitatile factorilor de nutritie ce alcatuiesc ratia alimentara, de starile fiziologice si de varsta. La femei, in perioada sarcinii, sunt necesare cea 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamina pe zi, acest necesar sporind apoi pe masura inaintarii in varsta, apropiindu-se treptat de cel al adultilor. In unele stari patologice ale sistemului nervos (nevrite si polinevrite, tulburari ale metabolismului glucidic, proteic si hidric etc.), se impune suplimentarea, in mod corespunzator, a aportului de tiamina. Hrana bogata in glucide si alcoolul sporesc cerintele in vitamina Bl iar cea bogata in proteine si in grasimi face ca aceasta sa scada.

Carenta de vitamina B1,

se manifesta prin diferite tulburari nervoase (astenie, nervozitate si iritabilitate, apatie, insomnii, slabirea atentiei si a memoriei etc.), ca si prin scaderea capacitatii de munca, aparitia unor tulburari cardiace (indeosebi hipotensiune arteriala, amorteli, dureri si furnicaturi in membre), a unor tulburari gastrointestinale (anorexie, greturi si varsaturi, constipatie cronica etc.). In formele severe de insuficienta vitaminica (avitaminoza) se poate ajunge la instalarea bolii "beri-beri", destul de rar intalnita in tara noastra. Cazurile de hipovitaminoza B1 sunt rare, carenta respectiva putandu-se corecta prin consum de drojdie de bere, grau germinat, diferite viscere si alte alimente bogate in aceasta vitamina, in paralel cu suplimentarea aportului de proteine si cu diminuarea celui de glucide. Hipovitaminoza tiaminica poate aparea, uneori, la sugari, copii si adolescenti, precum si in cazul alimentatiei hiper-glucidice, in special prin consum exagerat de zahar si de prajituri. Eficienta sanogen-terapeutica a acestei vitamine sporeste prin asociere cu vitaminele B2, B9, C, E, precum si in prezenta manganului.
Tiamina este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer, foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de 30 pana ia 70 sau chiar 80%. Cartofii adaugati la prepararea mancarurilor au proprietatea de a absorbi si de a pastra aceasta vitamina. Aportul de tiamina este diminuat si prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu continut de cofeina, cum ar fi cinetidina sau indometacina. Tot dusmani ai vitaminei B1 sunt si anticonceptionalele, diminuantele aciditatii gastrice, precum si stresul de orice natura. Frigerea si fierberea carnii produc o pierdere de tiamina de cca 30%, in timp ce coacerea nu distruge decat o parte infima din aceasta vitamina. Exceptie face painea care, prin prajire, pierde cea 30% din tiamina.
Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A, de protejare a vitaminei C si favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, in corelare cu insulina. Administrarea de supradoze de tiamina poate provoca deficite vitamina B6, precum si pierderi din celelalte vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata.

Read User's Comments(0)

Vitamina K

10:36 | Etichete: vitamina, vitamina K, vitamine

Vitamina K face parte din grupul B de vitamine si este alcatuita, de fapt, din doua componente naturale : vitamina K, (fitochinona) si vitamina K2 (farnochinona).

K are un rol esential in coagularea rapida a sangelui, fiind indicata in oprirea hemoragiilor de orice natura, in diferite tulburari hepatice (icter, hepatita, insuficienta si ciroza hepatica), apoi in colite, urticarii, degeraturi, slabirea rezistentei capilare, diminuarea debitului menstrual, dupa tratamente cu antibiotice etc.

Necesarul zilnic de vitamina K

este de 1,5-2 mg. Carenta de aceasta vitamina provoaca hemoragii la nivelul mucoaselor si al creierului, indeosebi in urma tratamentelor indelungate cu antibiotice. Trebuie mentionat si faptul ca aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin sintetizarea ei de catre flora microbiana intestinala (cca 50%). Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca o data cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil. La nou-nascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care apar frecvent in aceasta perioada, precum si necesitatea ca si in alaptarile artificiale sa fie adaugate, la alimentele respective, sucuri de rosii sau de alte vegetale continand vitamina antihemoragica.

Carenta de vitamina K

mareste timpul de coagulare a sangelui, care, in mod normal, este de 4-8 minute. Hipovitaminoza K se manifesta si prin aparitia de hematoame (hemoragii ale pielii), scurgeri de sange din nas (epistaxis), colite si diaree etc. Aceasta insuficienta vitaminica provoaca neajunsuri atat la nou-nascuti, cat si la adulti.

Vitamina K se dizolva in grasimi, e foarte sensibila la lumina, rezistenta la caldura si sensibila la oxidanti. De asemenea, ea este usor distrusa si prin congelarea alimentelor inainte de a fi date in consum, precum si prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective. Dintre dusmanii vitaminei K, mai fac parte si urmatorii: radiatiile si razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante, cloramfenicol, cholestyramin, kanamicina, toate tipurile de penicilina, propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina etc.).

Vitamina K1 se gaseste in urmatoarele alimente de origine vegetala: cartofi, fructe de catina alba, conopida (2-6 mg/100 g), fragi, grau nedecorticat, lucerna, macese, mazare verde, morcovi, ovaz, porumb, rosii, salata verde, spanac, ulei de soia, urzici, varza alba (3-4 mg/100 g) etc.

Vitamina K2 se gaseste in urmatoarele alimente de origine animala: carne de vita si de porc, splina, untura de peste, lapte si produse lactate (iaurt), galbenus de ou si, indeosebi, ficat de porc.

Read User's Comments(0)

Vitamina F

10:35 | Etichete: vitamina, vitamina F, vitamine

Vitamina F consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturati, intrand in componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi sintetizati in organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitaminelor B6 si E.

Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor in organism. Este hipocolesterolemica, deci si antiaterosclerotica, ea constituind si un factor de crestere si de sustinere a functiei antitoxice a ficatului. De asemenea, printre proprietatile pe care le are aceasta vitamina se numara si urmatoarele:

ajuta la mentinerea permeabilitatii normale a membra nelor celulare;
nu permite migratia bacteriilor intestinale producatoare de toxine;
asigura sanatatea pielii si a parului;
combate diferitele afectiuni cardiace ;
ajuta la scaderea greutatii corporale, prin arderea grasimilor saturate.

Continutul in vitamina F se exprima in mg/100 g produs comestibil. Pana in prezent, nu au fost stabilite dozele zilnice necesare in aceasta vitamina; s-a emis insa ideea potrivit careia consumul ridicat de glucide determina cresterea necesarului de vitamina F.

Carenta de vitamina F

se afla la originea unor afectiuni dupa cum urmeaza: acnee infantila, eczeme, prurit anal, arterite si flebite, angina pectorala, infarct miocardic, tulburari hepatice si nervoase, disfunctii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburari digestive, cresterea nivelului metabolismului bazal, varice, litiaza biliara, oprirea cresterii, migrene, tulburarea ciclului menstrual etc.

Acizi componenti ai vitaminei F se gasesc indeosebi in uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obtinut prin presare la rece), in uleiul de porumb si de soia, in arahide si nuci, in semintele de dovleac (crude) si in alune, in migdalele dulci si in uleiul de ficat de peste etc. Bogat in vitamina F este si uleiul de masline obtinut prin presare la rece, ca si fructele de catina alba (8 mg/ 100 g). Grasimile saturate, caldura si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.

Read User's Comments(0)

Vitamina E

10:32 | Etichete: vitamina, vitamina E, vitamine

Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina.

Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.

Tocoferolul are urmatoarele proprietati:

intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza proteinelor;
limiteaza producerea de colesterol;
controleaza eliminarea apei din organism;
previne imbatranirea celulelor;
intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei;
fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale;
actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii;
are efect diuretic si hipotensiv;
ajuta la preintampinarea producerii avorturilor;
scade riscul instalarii ischemiilor cardiace;
atenueaza ritmul procesului de imbatranire;
este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina;
amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ;
are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc.

In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a ficatului, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind si anticancerigen. Aceasta vitamina
poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E duce la importante ameliorari in diferite afectiuni cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit si "vitamina sanatatii".

Necesarul zilnic de vitamina E

Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de tocoferol este de cea 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, laxativele cu ulei mineral, maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina E.

Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei, hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi. Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A.

In aprovizionarea organismului cu vitamina E, trebuie tinut cont si de faptul ca absorbtia intestinala a acesteia din alimentele consumate este de numai cea 30%. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in inflamatii cronice, diferite boli cronice etc. Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si tulburari ale ciclului menstrual.

Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, dar insolubila in apa. Ea rezista la caldura pana la cea 250ºC si e sensibila la lumina si la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp mai indelungat. Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta vitamina e cu cea 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate.

Read User's Comments(0)

Vitamina D

10:31 | Etichete: vitamina, vitamina D, vitamine

In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7-dihidrocolesterolul. Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea obtinandu-se vitamina D2 farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol se gaseste in sebum si, prin expunere la razele ultraviolete, se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol. Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala. Productia cutanata de vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in ozon a aerului; ea scade o data cu inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50% mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv, prin consumul unor produse alimentare de origine animala. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina antirahitica. Nivelul acestei vitamine in corp este diminuat sau chiar anulat in cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, fie datorita smogului din marile orase, fie datorita umbrei constructiilor sau petrecerii timpului in incaperi intunecoase, fie datorita purtarii unei imbracaminti care nu lasa corpul sa respire etc.

Vitamina antirahitica

(D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la nivelul intestinului subtire, precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina previne instalarea rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in metabolismul magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial.

Prezenta acestei vitamine in organism este benefica tn sensul ca:

evita carierea severa a dintilor;
previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ;
previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si sensibilitatea la contractarea unor boli infectioase;
contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei.

Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei, precum si a calciului si fosforului. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii.

Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti.

Vitamina D este indicata in rahitism la copii, in reumatism, tetanie, graviditate si alaptare, intarzierea consolidarii fracturilor, acnee si eczeme, diferite supuratii, stres, oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii, raceala, fragilitate a oaselor si a dintilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate la dureri, crampe musculare, bronsita, hemoragii nazale, cicatrizari dificile etc.

Necesarul zilnic in vitamina D

este de cca 100 U.I. sau de 2,5 mcg si este asigurat, in mod normal, printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La femei, in timpul sarcinii si a alaptarii, cantitatea de vitamina D necesara zilnic se situeaza intre 600 si 800 U.I. Cand aportul de vitamina D este insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D farmaceutica sau de untura de peste.

Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de 400-1.000 U.I. Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism, tetanie, spasmofilie, osteomalacie si osteoporoza, carii dentare, fracturi, boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea hipovitaminozei D se realizeaza printr-un aport suficient de alimente bogate in aceasta vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor animale, aport corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la razele solare ultraviolete si efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a bronzat, sintetizarea de vitamina D prin piele inceteaza.

Hipervitaminoza D produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca putin mai prudent si numai cu recomandare si supraveghere medicala.

Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza. Ar mai trebui aratat faptul ca ficatul omului este capabil sa acumuleze o cantitate-considerabila de vitamina D, suficienta pentru a satisface cerintele organismului timp de aproximativ un an.

Read User's Comments(0)

Vitamina C

10:30 | Etichete: vitamina, vitamina C, vitamine

Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:

intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;
este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica;
participa la asimilarea de catre organism a fierului;
previne si vindeca scorbutul;
mareste rezistenta vaselor sanguine ;
contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor;
are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate in organism;
intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe;
participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare ;
diminueaza perioadele de convalescenta;
este eficienta in reducerea ritmului de opacjfiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice);
intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%;
impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului asigura functionarea normala a celulei hepatice;
intervine in metabolismul carotenilor ;
protejeaza acidul folie ;
are actiune antialergica ;
ca laxativ natural;
scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine;
mareste gradul de absorbtie a fierului organic;
reduce efectele unui numar mare de alergeni;
asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii.

Datorita acestor proprietati, vitamina C este indicata intr-un mure numar de afectiuni, cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infectioase acute si febrile, surmenaj fizic si intelectual, anemii, anorexie, oboseala, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemoragii nazale si hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenta de calciu (fracturi, osteomielita, paradontoze, carii dentare, tulburari de crestere), raceala si gripa, tulburari respiratorii, artrita, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, diferite tulburari digestive, afectiuni vasculare, deficiente in buna functionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-vite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficienta cardiaca, reumatism cardiovascular, pneumonii si pleurezii, tuberculoza pulmonara, astm bronsic, dificultati in mentinerea sarcinii si asigurarea alaptarii, in cicatrizarea ranilor si tratarea contuziilor uscate, inflamatii ale cailor biliare, hepatice si ciroze hepatice etc. In plus, s-a aratat ca aceasta vitamina este si antiaterosclerogena.

Necesarul de vitamina C

pentru un adult sanatos este de 73 mg/zi. La femeile aflate in perioada de graviditate, acesta este de cea 100 mg/zi, iar la cele care alapteaza - de 50 mg/zi. Necesarul de vitamina C al copiilor este de 1,5-2 mg/kilogram-corp/zi, in functie de varsta. Sunt si autori care recomanda doze de vitamina C mai mici. Aportul de vitamina C trebuie marit pentru muncitorii care lucreaza in mediu cu plumb, benzen sau lacuri, precum si in cazul sportivilor, in perioadele de antrenament (pana la 200 mg/zi). De asemenea, necesarul este mai mare in unele cazuri patologice cu metabolismul crescut, apoi in bolile infectioase, tuberculoza, ulcer gastric si ulcer duodenal, precum si la varstnici si la fumatori (fiecare tigara fumata distruge intre 25 si 100 mg) etc. Vitamina C este consumata mult mai repede in conditii de stres. Actiunea antiaterosclerotica, anticolesterolica a vitaminei C, precum si procesul de activare a circulatiei sanguine capilare datorat acesteia sunt favorizate prin asocierea ei cu vitaminele B3 si P.
Surplusul de vitamina C se elimina rapid din organism.

Hipovitaminoza C se evidentiaza prin urmatoarele simptome : oboseala, sangerari ale pielii si a mucoaselor, umflarea dureroasa a incheieturilor, incetinirea cresterii, tulburari in activitatea sistemului nervos si a celui muscular, diminuarea rezistentei organismului la infectii, fragilizarea capilara si aparitia hemoragiilor gingivale, respiratie greoaie, dureri ale oaselor, tahicardie, paradontoza, hipotensiune arteriala, acumularea de colesterol in organism (hipercolesterolemie), instalarea asteniei de primavara etc. In cazul hipovitaminozelor C severe, apare si afectiunea cunoscuta sub denumirea de scorbut ("boala marinarilor"). Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza usor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzator, deoarece aceeasi vitamina nu se acumuleaza in organism, excesul fiind eliminat in permanenta pe cale renala.

Acidul ascorbic

e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai usor distrusa Iu contactul cu diferiti factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibila la caldura, prin fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 90% din continutul initial al alimentelor. De asemenea, e sensibila la lumina si la aer (oxigen).

Ar mai trebui cunoscut si luat in considerare faptul ca aspirina poate mari de pana la trei ori viteza de eliminare a vitaminei C din organism; in plus, dupa numai doua-trei luni de pastrare, in majoritatea fructelor si legumelor, continutul in vitamina C scade la jumatate si continua sa scada pana la valori minime. In aceasta categoric de produse vegetale intra indeosebi cartofii si merele. Astfel, de la un continut initial in vitamina C de cea 25 mg/100 g, cartofii ajung la o cantitate de cea 5 mg/100 g, iar merele - de la 10 mg/100 g, la numai 1 mg/100 g. Fac exceptie fericita de la acest neajuns varza alba cruda si indeosebi cea murata. Desigur ca acelasi lucru se petrece si in cazul celorlalte specii de varza (rosie, de Bruxelles si indeosebi cea de frunze), care sunt cu mult mai bogate atat in acid ascorbic, cat si in celelalte trofine. Trebuie tinut cont si de faptul ca rezervele de vitamina C stocate in ficat la un moment dat, daca nu sunt mereu refacute, sunt suficiente numai pe o perioada de doua-trei, maximum patru luni.

Astfel, pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, in perioada iarna-primavara, in afara consumului de varza, se recomanda ceaiurile de macese si cele din fructe de catina alba pulpele de macese si fructele de catina alba (conservate in miere), precum si pasta de macese, coacazele negre, frunzele de patrunjel, boiaua de ardei rosu dulce , sau suplimente nutritive ce contin extrase concentrate din aceste plante sau chiar vitamina C.

Read User's Comments(0)

Be Healthy

Pagini

Lista mea de bloguri

Categories

Archives