Centralele Nucleare

STATISTICI:
* Prima centrala nuclearoelectrica a intrat in functiune in anul 1950.
* Astazi exista peste 440 centrale nucleare distribuite in 31 tari, cu o putere totala de peste 364.000 MW.
* Ele produc aproximativ 16% din necesarul de energie electrica al planetei, iar ponderea lor continua sa creasca.
* Exista 56 state in care functioneaza reactoare nucleare (pt. cercetare) - aprox. 284 reactoare, dar si peste 220 reactoare nucleare montate pe vase si submarine.
* Belgia, Bulgaria, Finlanda, Germania, Ungaria, Japonia, Korea de Sud, Lituania, Taiwan, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elvetia si Ukraina isi genereaza peste 30% din necesarul de energie pe cale nucleara. Franta, cu o populatie de 60 de milioane, obtine 75% din electricitatea pe care o produce din centrale nucleare si este cel mai mare exportator mondial de electricitate.
* In SUA sunt peste 100 reactoare nucleare, iar Marea Britanie produce peste 25% din energie prin fisiune nucleara.
*Magia industriei nucleare sta în cantitatea imensa de energie extrasa dintr-o mâna de uraniu, element care se gaseste în mari cantitati în subsolul planetei. Deseurile rezultate din aceasta industrie ocupa un volum redus si pot fi returnate în siguranta Pamântului, pentru depozitare în subteran. Datorita raportului urias între energia si deseurile pe care le produce, uraniul este considerat un dar al naturii pentru dezvoltarea economica nepoluanta. În contrast, combustibilii fosili produc mase imense de deseuri, care sunt imposibil de controlat si trebuie împrastiate în natura.

Romania a decis sa fie nu numai utilizator al energiei nucleare ci si sa asimileze in tara tehnologiile asociate PHWR: producerea apei grele, a elementelor de combustibil nuclear si a echipamentelor energetice specifice. Alegerea unui reactor nuclear canadian s-a dovedit de bun augur din punct de vedere al sigurantei in functionare si al minimizarii impactului CNE Cernavoda asupra mediului. La ora actuala, CNE Cernavoda asigura 10%-15% din necesarul de electricitate al Romaniei, prin grupul nr.1 de 700 MW, realizand costuri de productie mai mici decat numeroase capacitati ale TERMOELECTRICA, are indicatori buni de fiabilitate si disponibilitate si un impact ecologic redus. O asemenea prezentare conduce la oportunitatea continuarii lucrarilor la celelalte unitati ale centralei de la Cernavoda.

Asia constituie continentul fruntas in ceea ce priveste adoptarea tehnologiilor nucleare. Din cele 31 de rectoare intrate in functiune in ultima perioada, 22 se afla in Asia. De asemenea, din cele 35 de rectoare in curs de constructie actualmente, in intreaga lume, 27 sunt pe continentul asiatic. In schimb, in America de Nord si in Europa Occidentala, constructia de noi reactoare practic a stopat, datorita preocuparilor de ordin ecologic, accidentelor de tipul celui de la Cernobil.

Dezastrul nuclear produs în 1986 la Cernobîl, în URSS – singurul accident nuclear din istorie care a avut efecte majore asupra populatiei – a stârnit temeri în legatura cu siguranta centralelor atomice.

Reactorul numarul 4 era un reactor cu grafit, care folosea ca agent de racire apa. În acest tip de reactor, neutronii eliberati prin fisiunea nucleilor de uraniu-235 sunt încetiniti (moderati) de grafit, pentru a se mentine o reactie în lant. Caldura produsa de fisiunea nucleara în acest tip de reactor este folosita pentru a fierbe apa, iar aburul astfel obtinut pune în miscare turbinele centralei nucleare. Acest tip de reactor a fost criticat de multi experti în energie nucleara, în primul rând pentru ca nu include o structura de siguranta, dar consuma mari cantitati de grafit pe post combustibil. Accidentul produs în reactorul nr. 4 de la centrala nucleara din Cernobîl a avut loc în noaptea dintre 25 si 26 aprilie 1986, în timpul unui test de siguranta. Echipa care realiza testul respectiv intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine în miscare pompele de racire, în eventualitatea unei pierderi de energie, pâna când se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta. Pentru ca testul sa nu fie întrerupt, sistemele de siguranta au fost închise în mod deliberat. Reactorul urma sa fie setat sa functioneze la numai 25% din capacitatea totala. Aceasta procedura nu a functionat însa conform planului. Din motive necunoscute, reactorul a ajuns sa functioneze la mai putin de 1% din capacitatea sa, ca urmare a fost nevoie de un nou reglaj, pentru a determina o usoara crestere a acestei cifre. Totusi, la 30 de secunde dupa începerea testului, s-a produs pe neasteptate o crestere considerabila a nivelului de energie. Sistemul de închidere a reactorului în situatii de urgenta, care ar fi trebuit sa stopeze reactia în lant, nu a functionat. În câteva fractiuni de secunda, nivelul energiei si temperaturii s-a multiplicat de mai multe ori. Reactorul a scapat de sub control, situatie care a culminat cu o explozie violenta. Scutul superior al cladirii în care se afla reactorul, un “sigiliu” protector de 1 000 de tone, a fost pulverizat, iar la temperaturile de peste 2 000° C, combustibilul s-a topit. Învelisul de grafit al reactorului a luat foc si, în infernul care s-a declansat, produsele fisiunii radioactive, eliberate în momentul topirii miezului reactorului, au fost aruncate în atmosfera.

SECURITATEA CENTRALELOR NUCLEARE

• Centralele nucleare sunt proiectate sa fie extrem de robuste. Le putem include printre cele mai rezistente structuri construite vreodata . Protectia lor exterioara este întarita de sisteme de securitate si forte de paza . Chiar daca nu sunt invulnerabile la orice fel de atac imaginabil, majoritatea reactoarelor sunt facute sa nu scape radiatii nici în cel mai improbabil scenariu . Realitatea trista e ca un terorist care ar vrea sa provoace un masacru ar avea mai multe sanse sa-si atinga obiectivul, si cu rezultate mult mai devastatoare, atacând o varietate de alte obiective . Dupa catastrofa de la Cernobâl si dovada costurilor uriase ale industriei nucleare, de asemenea si problemele nerezolvate presupuse de transportul si depozitarea deseurilor nucleare, majoritatea statelor membre UE fie nu au mai construit centrale nucleare, fie au hotarât sa opreasca activitatea celor existente deja.