Poluare si ape murdare

Locuinţe neadecvate, gospodării la limita sărăciei, case pe terenuri cu risc, ape de calitatea a treia, poluare şi indiferenţă. Acestea sunt concluziile la care au ajuns specialiştii de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş, după ce au întocmit raportul privind starea mediului pe anul 2007. Raportul a fost întocmit pe o perioadă de trei luni, după un model standard primit de la Ministerul Mediului şi arată situaţia exactă a judeţului Mureş, sub toate aspectele care privesc, direct sau indirect, mediul. Raportul conţine date despre judeţ, despre populaţie, calitatea locuirii, calitatea apei, solului şi a aerului, poluare, deşeuri, spaţii verzi, rezervaţii şi arii protejate, agricultură, parc auto, proiecte europene. Practic, raportul cuprinde orice informaţie care poate fi utilizată pentru caracterizarea judeţului Mureş. „Raportul conţine foarte multe date şi de aceea am colaborat cu alte instituţii, cu Direcţia Agricolă, cu Autoritatea de Sănătate Publică sau cu Direcţia Apelor. Multe date şi analize au fost furnizate de aceste instituţii", a declarat Dănuţ Ştefănescu, director APM Mureş.

Norocoşii care au apă potabilă sunt expuşi oricând riscurilor de îmbolnăvire. Dacă analizele apei potabile din Tîrgu-Mureş, Reghin, Sighişoara, Sovata sau Târnăveni, au arătat doar în puţine cazuri depăşiri ale unor concentraţii, situaţia se schimbă radical în cazul alimentării cu apă de la Cipău, Lunca Bradului sau Fântânele, de exemplu. Astfel, în apa „potabilă" de la Fântânele sau Lunca Bradului, specialiştii au găsit inclusiv bacili de E. Coli. Doar 25% din râurile mureşene au primit calificativul „foarte bun" (clasa I), acesta ţinând cont de normele interne, nu de cele europene. Majoritatea râurilor, 72 la sută, sunt doar „bune", dar avem şi râuri de calitatea a III-a, denumite oficial „moderate". Cea mai poluată apă este porţiunea din Târnava Mică din aval de Bicapa, unde, deşi activitatea a fost sistată de ani buni, substanţele periculoase continuă să se scurgă în râu. Vizitele înalţilor oficiali în zonă nu au dus, deocamdată, la niciun rezultat. Poluat este şi Mureşul în aval de Tîrgu-Mureş, din cauza staţiei de epurare de la Cristeşti şi a Azomureşului. Şi la poluarea solului stăm prost. Numai anul trecut, 2.300 de hectare au fost poluate, cea mai mare suprafaţă din cauza industriei chimice. Tot la capitolul poluare, putem vorbi şi despre poluarea fonică, cele mai afectate zone fiind ale celor ce locuiesc pe marginea şoselelor ce fac legătura între Reghin şi Topliţa, Ungheni-Acăţari, Bălăuşeri-Sighişoara şi mai ales tîrgumureşenii care locuiesc la intrările din oraş. În ceea ce priveşte efectele poluării sonice asupra sănătăţii locuitorilor, concluzia raportului este cel puţin surprinzătoare: „nu avem informaţii în acest domeniu". La fel şi în cazul poluării aerului: „Autoritatea de Sănătate Publică Mureş, nu deţine informaţii privind efectul poluării aerului asupra stării de sănătate a locuitorilor judeţului Mureş". Adică nu ştim nici câţi mureşeni s-au îmbolnăvit din cauza poluării, nu ştim nici măcar cât de periculoase sunt aceste depăşiri ale concentraţiilor cu sănătatea noastră.