Rezervatia Naturala Bujorii de stepa

  Sunt unici în lume, dar s-au retras tocmai într-o poiană din judeţul Mureş. Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie trăiesc doar câteva zile după ce înfloresc dar reuşesc să atragă mii de turişti, în mare parte străini. Bujor de stepă (Paeonia tenuifolia), familia Paeoniaceae, care este o plantă rară şi ocrotită, specifică zonelor înierbate, calde, însorite din sud-vestul şi sud-estul  României. Ca un fapt cu totul ieşit din comun, această frumoasă plantă, apare în zona de silvostepă, mai răcoroasă, a Transilvaniei, la Zau de Câmpie, unde există o rezervaţie creată special pentru acest bujor. Dealurile din preajma localităţii care se ridică domol deasupra unei salbe de lacuri, reprezintă extrema nordică mondială pentru bujorul de stepă. Datorită arealului protejat, astăzi la Zau de Câmpie se întâlnesc cele mai multe exemplare de bujor de stepă din ţara noastră
Prin frunzele sale ternat multipartite, cu segmente îngust liniare, late de 1-5 mm şi prin talia modestă (10-30 cm, rar 50 cm), bujorul de stepă se deosebeşte cu uşurinţă de ceilalţi bujori (bujorul de pădure, bujorul românesc, bujorul de grădină). În ciuda taliei modeste sau poate chiar din acest motiv, eleganţa acestei plante este deosebită, mai ales în timpul înfloritului, fenomen ce are loc în a doua jumătate a lunii aprilie - prima decadă a lunii mai, când bobocii se deschid, făcându-şi apariţia nişte flori mari, cu petalele sângerii, care împrejmuiesc pe două rânduri discul din centrul florii, înconjurând numeroasele stamine galbene, aşezate în spirală.
Suprafaţa acestei rezervaţii naturale este declarată monument al naturii încă din anul 1932. Primele date despre bujorii de la Zau sunt publicate in anul 1846 la Viena. "Persoana care a salvat-o de la distrugere (1944) acum in vârsta de 86 de ani, a ocrotit-o, i-a extins suprafaţa la 3,5 ha, i-a asigurat un renume, se numeşte Sâncrăian Marcu".