Capsuni
Afinele
In primul rand, trebuie sa stii ca afinele sunt folosite de secole pentru efectele lor terapeutice si ca aduc beneficii in foarte multe domenii ale sanatatii tale. In primul rand, afinele sporesc vederea, mai ales pe timp de noapte. Tot la acest nivel, al ochilor, afinele, continand nivele ridicate de vitamina A si C, pot chiar preveni sau ajuta la tratarea anumitor boli de ochi, cum ar fi retinita pigmentoasa, glaucomul sau miopia. De asemenea, consumul de afine scade nivelul zaharului din sange, ele fiind astfel indicate pacientilor ce sufera de diabet, putandu-le chiar reduce dependenta de insulina. Si, nu in ultimul rand, afinele stimuleaza apetitul si se indica folosirea lor in cazul copiilor mici, mofturosi si persoanelor de varsta a treia.
Dar beneficiile afinelor nu se opresc aici! Datorita efectelor antioxidante ale vitaminelor si celorlalti compusi nutritivi din aceste fructe, afinele protejeaza impotriva oxidarii celulelor, reducand astfel riscul pierderilor de memorie, ce apar odata cu inaintarea in varsta, si chiar maladiei Alzheimer. Mai mult, substantele din afine lupta si impotriva infectiilor tractului urinar (cum ar fi cistita), iar consumul regulat de suc de afine (un pahar pe zi) elimina riscul infectiilor urinare. Iar ceaiurile de afine ajuta la calmarea problemelor tractului digestiv, vindecarea mai rapida a leziunilor sau reducerea inflamatiilor laringelui in cazul gripei, racelii sau unor alergii.
Datorita tuturor acestor beneficii, e bine sa faceti, din cand in cand, o cura de afine proaspete in sezon. Pentru asta, va recomandam sa mancati dimineata, pe stomacul gol, 200 g afine, timp de trei-patru zile sau chiar o saptamana.
Si, avand in vedere ca suntem in plin sezon si poti sa incepi cura cu afine chiar acum, Gustos.ro ti-a pregatit cateva retete delicioase:
Zmeura
Te intrebai care sunt fructele de care e musai sa te mai indragostesti vara aceasta? Ei bine, acorda zmeurei un loc de frunte in farfuria ta. Nu stim cate persoane pot rezista tentatiei de a incerca delicata aroma revigoranta de zmeura, dar am aflat de la cercetatorii olandezi ca acest fruct are o activitate antioxidanta de 50 de ori mai puternica decat capsunile, de 3 ori mai mare decat kiwi si de 10 ori mai mare decat rosiile. In plus, are proprietati antimicrobiene si anticarcinogene si este o sursa de vitamina C, magneziu, cupru, calciu. Mai vrei argumente? O cura cu zmeura poate valora mai mult decat cateva folii cu medicamente pentru stomac, scaderea nivelului colesterolului crescut, boli de inima, tulburari de tranzit intestinal, afectiuni oculare sau pulmonare, diabet, raceala, obezitate, raguseala. Asta ca sa nu mai vorbim despre valoarea inestimabila a preventiei… Deci sa atacam zmeura, dar nu inainte de a ne informa. O portie de zmeura (125 g) are 60 de calorii, un gram de grasimi, 0 mg de colesterol, 0 mg de sodiu, 14 g de carbohidrati, 9 g de fibre, 6 g de zaharuri, un gram de proteine. Contine, de asemenea, 50% din DZR de vitamina C, 4% din DZR de vitamina A si fier si 2% din DZR de calciu. Pe langa soiul cel mai cunoscut exista si zmeura aurie, de culoarea chihlimbarului sau violet – toate avand acelasi gust.Adevarate bombe de sanatateDesi vedetele din industria cinematografica fug cat le tine… talentul de Zmeura de Aur, nu se dau insa deoparte cand vine vorba despre fruct. Madonna, Gwyneth Paltrow, Hilary Clinton, Uma Thurman, Natalie Portman, Alicia Silverstone sunt fani declarati ai acestui fruct. Zmeura contine un antioxidant numit acid elagic care are un rol foarte important in prevenirea distrugerii membranei celulare si prin neutralizarea radicalilor liberi.
Antocianinele din zmeura ii dau acestui fruct proprietati antioxidante, dar si antimicrobiene, inclusiv abilitatea de a preveni dezvoltarea unor bacterii si ciuperci (de exemplu, Candida albicans care provoaca des infectii vaginale si este una din cauzele sindromului de colon iritabil). Mai mult, unii cercetatori sustin ca zmeura are potential sa inhibe dezvoltarea celulelor canceroase si a unor tumori in diverse parti ale corpului, inclusiv colon.Profita si congeleaza cat mai multa zmeura. Proprietatile sale se pastreaza foarte bine, chiar si in astfel de conditii.Atentie!Zmeura contine oxalati, substante care se gasesc in mod natural in organismul uman, in plante si in animale. Cand cantitatea de oxalati devine prea concentrata, acestia se cristalizeaza provocand probleme de sanatate. Persoanele care au pietre la rinichi sau la fiere netratate trebuie sa evite zmeura. Studii de laborator au dovedit ca oxalatii pot impiedica buna absorbtie a calciului in organism.Minunea din frunzele de zmeurEste pacat sa nu ne aplecam privirea asupra unor remedii naturale deosebite, cum ar fi ceaiul din frunze de zmeur. Iata ce efecte are! n Administrat pe cale interna: reglator hormonal puternic, anti-acid, antiseptic intestinal, astringent, cicatrizant, digestiv, diuretic, dezinfectant, hemostatic. n Folosit extern, ceaiul din frunze de zmeur este antiseptic, astringent, cicatrizant.Iata cate indicatii are: dismenoree, sindrom premenstrual, uter fibromatos, chist ovarian, fibrom uterin, noduli mamari, tulburari specifice premenopauzei, hemoragie, hemoragie uterina, pielonefrita, cistita, prostatita, ulcer gastro-duodenal, gastrita, diaree, enterocolita, gastrita hiperacida, ulcer gastric, tuse, raceala, bronsita, afectiuni ale prostatei. De asemenea, compresele cu ceai din frunze de zmeur se pot aplica in tratamentul unor eczeme infectioase, conjuctivita, nevralgii dentare, eruptii tegumentare.
Mure
MureFactorul curativ: frunzeleAfectiuni pentru care se recomanda: diaree, colite, hemoragii, diabet, angine, afte, stomatite, hemoroizi, fisuri anale, leucoree.Prezentare generalaDenumirea uzuala: Mur (lat. Rubus Fruticosus), denumiri alternative: mur de padure, mur salbatic, mura, murar, murica, rug, rug de mure.Scurta descriere:Arbust viguros, cu numeroase tulpini, cu ghimpi puternici in forma de gheara, lastari muchiati cu ghimpi mai mici, dispusi uniform pe muchii, frunze cu 5 foliole, cu dinti neregulati pe margine si nervuri, flori albe.Calitati curative si actiune farmaceutica:Tanin, flavonoide, acizi organici, vitamina C. Antidiareic, antihemoragic, usor dezinfectant, usoara diminuare a glicozuriei.Recomandari:- pentru consum, fructe: in cazul constipatiei, durerilor in gat si a raguselii; impotriva ciclului menstrual prelungit si a infectiilor urinare; frunze: in cazul diareei, leucoreei- infuzie din frunze impotriva hemoroizilor si fisurilor analeSe face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se strecoara printr-un tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce se tine o ora pe anus.Se fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile. La nevoie, tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de lingurita de flori de musetel.Se foloseste sub forma de clisme, bai, comprese, sau gargara (in gingivite); in leucoree, se recomanda irigatii vaginale, tot cu o infuzie concentrata.- cataplasme din fructe de mur, la hemoroizi si fisuri anale.- germoderivatul din frunze impotriva reumatismului.Este un bun remineralizant, antireumatic, hipotensiv si actioneaza asupra metabolismului glucidic (hipoglicemiant). Se recomanda si pentru osteoporoza, inclusiv cea indusa de medicamente si secundara altor boli. De asemenea, a dat rezultate in caz de emfizem pulmonar, hipertensiune arteriala, arterioscleroza, diabet zaharat tip II, fibrom uterin, sterilitate masculina, candidoza bucala. Se iau 50-70 picaturi, in administrare unica sau 30-50 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate in putina apa, cu 15 minute inainte de mesele principale.Se poate combina si cu alte plante. Astfel, se mai foloseste cu paducel, in hipertensiune arteriala; cu artar, in arterioscleroza; cu dud, artar, nuc, ienupar, in diabet zaharat tip II; cu arin alb, merisor, in fibrom uterin. Fructele sunt bogate in acizi organici si vitamine. Ele sunt considerate un bun intaritor al organismului, usor laxativ, in special la copii. Daca sunteti ragusiti, mancati mure sau beti sirop preparat din ele.PreparareCeaiCeaiul din frunze de mur se recomanda in tratamentul diareic sau sub forma de gargara, in gingivite. In obezitate se foloseste impreuna cu papadie, patlagina, pelin, coada-soricelului, afin.InfuzieCinci linguri de frunze se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa care se filtreaza.O lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa, dupa care se lasa la racit. Doua lingurite de frunze la 200 ml de apa clocotita; se beau 2 ceaiuri pe zi. Pentru uz extern: cantitatea de planta se dubleaza.Pentru consumCu 15 minute inainte de fiecare masa, se mananca 3-4 pumni de mure proaspete, dupa care se iau 1-2 lingurite de miere.Jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu un pahar si jumatate de miere lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile. Se consuma ca atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi.O lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita de fructe de afin se pun la inmuiat de seara pana dimineata, in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, iar plantele care raman se oparesc cu jumatate de litru de apa fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o jumatate de cana, din ora in ora.Se ia din doua in doua ore, o jumatate de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de mure uscate.CataplasmaFructele de mur lasate la macerat cateva zile si apoi folosite.GermoderivatSubstanta obtinuta in urma macerarii
Caisele
Caisele au un gust dulce si un miros foarte aromat, dar, pe langa aceasta, ele sunt sanatoase si bogate in vitamine, ajutandu-ne sa ne pastram in forma si plini de energie pe tot parcursul anului.
Constituind una dintre cele mai �generoase' surse naturale de vitamina A, C si complexul de
De la caise putem folosi pentru bunastarea sanatatii noastre fructul, miezul, semintele si florile. Chinezii foloseau fructele pentru metode de tratament naturale care sa prelungeasca viata, iar florile in scopuri de infrumusetare.
Datorita continutului de celuloza si pectina al fructului, acesta este foarte des folosit ca laxativ usor in problemele de constipatie. Provocand o reactie alcalina in interiorul organismului, ajuta la digestie atunci cand este consumat inainte de masa. Cu un continut bogat in fier, caisa este foarte recomandata in cazuri de anemie, ajutand totodata la cresterea cantitatii de hemoglobina produsa de corpul nostru.
Sucurile proaspete de caise constituie un adevarat medicament natural atunci cand sunt folosite de catre bolnavi cu febra ridicata sau cu boli de piele. Amestecat cu miere sau glucoza, acest suc este foarte racoritor pentru cei care au febra mare, contribuind de asemenea la eliminarea toxinelor din organism.
Aplicat prin tamponare pe diferite leziuni, eczeme, arsuri provocate de expunerea la soare sau alte probleme survenite prin expunerea la frig sau medii reci, sucul de caise actioneaza eficient, amelioreaza si vindeca epiderma afectata.
Foarte hranitor, miezul de caisa este bogat in Vitamina B17, cunoscuta si sub numele de "amigdalina." Aceasta vitamina este un ajutor foarte important in lupta impotriva principalului inamic al sanatatii omului, cancerul, deoarece distruge celulele cancerigene si ajuta in acest mod la prevenirea acestei boli infricosatoare.
Doctorii sustin ca organismul creeaza continuu celule canceringene dar, in conditii normale, sistemul nostru imunitar le poate elimina cu usurinta. Insa exista perioade in care ne expunem inconstient corpul la factori de risc precum stress-ul sau factori carcinogeni, si atunci trebuie sa apelam la resurse naturale pentru a ne mentine sanatatea intacta. In acest moment devine consumul regulat de caise necesar, deoarece amigdalina continuta de ele vine in ajutorul organismului si ataca in mod direct celulele cancerigene, prin eliminarea enzimei din acestea, enzima diferita de cea a unei celule sanatoase, si distrugerea ei.
Vitamina B17 este folosita ca principala metoda de terapie pentru bolnavii de cancer in clinici din intreaga lume, asociata cu alte metode de tratament non-toxice si, obligatoriu, o alimentatie sanatoasa.
Samburele de caisa este bogat in proteine si acizi grasi principali - acid oleic si linoleic - si contine in proportie de 45% ulei, considerat la fel de benefic pentru organism ca si uleiul de migdale. Uleiul extras din samburii de caise este folosit cu succes in industria cosmetica, impreuna cu florile de cais, in special la produsele pentru tenul uscat sau imbatranit, ridat, datorita capacitatii sale de a penetra suprafata epidermei fara a lasa pielea grasa, dar in schimb hranind-o si revitalizand-o.
Uleiul de caise este folosit in mod traditional ca ulei de masaj si pentru aromaterapie, deoarece calmeaza pielea si simturile prin mirosul sau placut.
Cunoscute si sub numele de alune amare, semintele de cais sunt folosite din timpuri stravechi de catre bolnavii cu probleme respiratorii, precum astm, bronsita, emfizema, respiratie grea sau tuse.
Visinele, superfructele verii
Visinele contin: apa 88,6 %, zaharuri, acizi, pectine, proteine, celuloza, tanini, saruri minerale (potasiu, fier, fosfor, calciu, magneziu, cupru, zinc) vitamine (A, B1, B2, B9, C, E, PP etc.), caroten. Putere energetica: 64 kcal / 100 g.
Gospodinele folosesc visinile la prajituri, sufleuri, torturi, sosuri, siropuri, dulceturi, inghetate si alte preparate dulci. Se prepara si supe si sosuri cu pulpele de visine. Visinele isi leaga renumele de visinata, lichoarea cu gust inconfundabil, care nu lipseste din pivnita niciunui gospodar care se respecta.
Visinele ajuta la slabit, reduc stratul de grasime, scad colesterolul total si trigliceridele. 300 g de visine mancate in fiecare zi pot reduce grasimea de pe burta
- detoxifierea organismului, indeosebi a rinichilor;
- scad colesterolul si riscul de diabet;
- sunt benefice in artrita;
- contin o cantitate mare de potasiu, care contribuie la stabilizarea ritmului cardiac si la sanatatea pielii;
- utilizste in maladii ale rinichilor, stomacului si cailor respiratorii;
- cotin antioxidanti, in special vitamina C;
- scad nivelul de acid uric din sange, contribuind la prevenirea gutei;
- actiune usor laxativa, contribuind la ameliorarea constipatiei.
Ingrediente: 1 kg de visine curatate de samburi, 2 galbenusuri, 250 g smantana degresata, o lingurita de zahar farin, sare, 1 l apa.
Piersici
Sarace in calorii, aceste fucte pot fi consumate la discretie chiar si de catre persoane care tin la silueta sau doresc sa slabeasca. Sunt energizante, hidrateaza excelent (87% din continut este apa), stimuleaza apetitul si secretia sucurilor gastrice si au proprietati diuretice, laxative. Daca vrei sa-ti reglezi activitatea ficatului si a intestinelor, mananca 3-4 piersici dimineata, in loc de micul dejun, cateva zile la rand. Fibrele continute de aceste fructe sunt foarte bine tolerate de sistemul digestiv, de aceea sunt recomandate chiar si copiilor de varsta foarte mica. Consumul regulat de piersici ii ajuta si pe cei care sufera de litiaza urinara, reumatism, guta. Gratie substantelor pe care le contin, au darul de a proteja celula nervoasa si de a mentine echilibrul sistemului nervos, fiind recomandate in nevroze. Intareste imunitatea Un fruct de marime medie, consumat cu coaja, poate acoperi aproape trei sferturi din necesarul zilnic de vitamina C. Pe langa aceasta, piersicile mai contin si cantitati deloc neglijabile de provitamina A, vitaminele B3, B5, E, fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu si seleniu. Sunt bogate in fitonutrienti, antioxidanti si carotenoide, deci ajuta la reducerea riscului de aparitia a unor boli grave precum cancerul, maladiile cardiovasculare, artrita, unele afectiuni oculare. Antioxidantii contracareaza efectele negative ale radicalilor liberi, impiedica distrugerea prematura a celulelor si tesuturilor si intaresc imunitatea. Piersicile pot fi consumate si sub forma de suc, deoarece sucul pastreaza toate calitatile fructului, inclusiv proprietatile sale laxative. Pentru a obtine un efect mai eficient si mai rapid, sucul se bea chiar inainte de masa Ceai contra infectiilor parazitare Ceaiul din frunze de piersic este util in tratarea infectiilor parazitare intestinale, are actiune calmanta, antispastica si slab purgativa. Infuzia se prepara din 30 g de frunze la 500 ml apa clocotita, se acopera vasul, se lasa sa infuzeze 10 minute, apoi se strecoara. Se bea cate o ceasca de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Cura de piersici antirid Cercetarile biochimistilor au aratat ca in pulpa piersicii exista numeroase substante care pot regenera tesutul pielii, fructul fiind folosit in cure atat pentru intretinerea sanatatii glandulare, cat si pentru prevenirea si eliminarea ridarii. Substantele active din piersici nu actioneaza direct asupra tenului, ci asupra secretiei unor hormoni ai creierului de tip serotonine, care cresc eficienta controlului nervos asupra proceselor care se petrec la nivelul pielii. Cercetatorii estimeaza ca un consum zilnic de 300-350 g pulpa de piersica, timp de 45 de zile, poate scadea viteza proceselor de ridare cu 55-65%. Cura antirid este insa eficienta numai in anumite conditii de respectare a unor aspecte ale dietei si de atitudine comportamentala, in functie de varsta. 16-22 ani Cura trebuie sa fie asociata cu o dieta saraca in condimente si elemente foarte fierbinti. Se recomanda alimentele consistente, insa in cantitati foarte mici. Se mananca zilnic 150-200 g de piersici, de preferat in prima parte a zilei, inainte de masa de pranz. Consumul de lichide este, de asemenea, foarte important in prima parte a zilei si nu trebuie sa fie sub 1 litru de apa intre orele trezirii de dimineata si masa de pranz. 23-36 de ani Este nevoie de o alimentatie bazata pe alimente ce contin foarte multi aminoacizi absorbabili, adica proteine animale, mai ales din supe bine fierte. Absorbtia aminoacizilor esentiali antreneaza si absorbtia principiilor active din pulpa de piersica, cu efect asupra regenerarii tenului. O cura ideala cu pulpa de peirsica impune consumul a 1-1,5 l supa concentrata de vita sau pui pe zi si 150-250 g piersici intre micul dejun si masa de pranz (cu minimum o ora inainte de dejun). Imediat dupa cina se recomanda 70-80 g pulpa de piersica, urmata de consumul a 100-150 ml apa rece. Atentie! O cura antirid eficienta trebuie sa fie asociata obligatoriu cu un consum mai redus de cafea si bauturi cofeinizate care scad semnificativ absorbtia principiilor active. 37-51 de ani Si in cazul acestei categorii de varsta, alimentatia favorabila curei antirid cu piersici trebuie sa respecte cateva principii. Micul dejun sa fie rece, servit la 15-20 minute dupa trezire (nici mai devreme, nici mai tarziu!) si sa contina numai alimente putin condimentate, foarte putin sarate si foarte putin aromate. Consumul de lichide sa nu fie restrictionat absolut deloc in prima jumatate a zilei, pe principiul "bea cand vrei, cat vrei si cat potii, iar lichidele sa fie de preferat apa obisnuita sau plata si putine bauturi foarte dulci sau foarte aromate. La pranz se poate consuma orice, in afara de prajeli, ulei sau alte grasimi. Cina trebuie sa fie putin voluminoasa, de preferat uscata, fara ciorbe, supe sau sosuri. Se consuma 200-250 g piersici, intre dejun si cina. 52-69 de ani Cura de piersici va fi eficienta daca alimentatia este bazata mai mult pe vegetale verzi si legume, dimineata si la masa de seara. Se recomanda ca la dejun sa se consume obligatoriu carne de vita sau pui, in supe sau ciorbe concentrate, fierbinti. Se recomanda cate 150 g pulpa de piersici dupa fiecare masa si 100 ml suc de piersici natural cu o ora inainte de culcare.
Rubarba
Ciresele
Indicatii
în timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Prânzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele pozitive scontate.
Ciresele stimuleaza organismul si au o actiune favorabila asupra imunitatii naturale, având si o functie de reglare a aparatului digestiv, în special a fermentatiei intestinale.
Foarte bogat în potasiu, acest fruct este un excelent diuretic.
Ciresele au un continut bogat în provitamina A, care creste acuitatea vizuala si întretine tesuturile (tegumente, mucoase, epitelii).
începând cu vârsta de 40 de ani, unii indivizi pot suferi de acidoza si de alcaloza, raspunzatoare de o îmbatrânire precoce; prin actiunea sa reechilibranta asupra pH-ului sangvin, cireasa atenueaza aceste tulburari.
Sucul de cirese provoaca eliminarea resturilor alimentare si a toxinelor din organism. Reumaticii, gutosii si artriticii trebuie sa îl consume. Sucul de cirese îndeplineste si o misiune de curatare a cailor urinare si a intestinelor.
Dupa cum se stie, cozile de cirese au proprietati medicinale recomandate în bolile cailor urinare. In afara de calitatile lor antiinflamatorii, ele sunt renumite pentru favorizarea diurezei.
Ceai diuretic si antiinflamator: se lasa sa fiarba 30 g de cozi de cirese, timp de zece minute, într-un litru de apa. Se strecoara. Se beau trei cesti pe zi.
Colici nefritice: se fierb 50 g de cozi de cirese într-un litru de apa. Se bea o ceasca înainte de fiecare masa.
Uz extern
Pruna
Indicatii
Sub forma de compot, o mare parte din componentele pretioase ale prunei dispar. Cu toate acestea, preparata astfel, pruna este indicata persoanelor cu hemoroizi si celor cu afectiuni ale aparatului digestiv.
în prunele uscate, în care substantele sunt concentrate, urmare a deshidratarii, efectele energizante si depurative sunt mai evidente. Este un leac popular împotriva constipatiei. Sase sau sapte prune uscate se lasa la macerat toata noaptea într-un pahar cu apa; dimineata, pe stomacul gol, se bea întâi lichidul, apoi se manânca prunele. Dupa câteva zile de tratament, intestinul, în general, este eliberat de deseuri si îsi regaseste peristaltismul normal.
Dar persoanele cu adevarat interesate sa-si elibereze organismul de toxine - în special cele cu afectiuni reumatice si hepatice - pot face o cura exclusiva cu prune uscate, timp de doua sau trei zile, cura ce poate fi repetata de mai multe ori în decursul anului.
Prunele uscate nu sunt contraindicate într-un regim hiposodat. In schimb, atât fructele crude cât si prunele uscate nu sunt recomandate diabeticilor.
Perele
O pară aromată şi zemoasă inlătură stresul acumulat după o zi de muncă. Acţiunea antistres se datorează vitaminelor şi mineralelor din acest fruct, pe care Homer il numea "darul zeilor".
O pară aromată şi zemoasă inlătură stresul acumulat după o zi de muncă. Acţiunea antistres se datorează vitaminelor şi mineralelor din acest fruct, pe care Homer il numea "darul zeilor". Calciul, fosforul, potasiul, vitaminele din grupul B din aceste fructe au efect sedativ asupra sistemului nervos. Iar dacă după o zi stresantă, dispoziţia nu este tocmai bună, una-două pere vă ajută să vă recăpătaţi pofta de viaţă.
Sunt persoane care işi găsesc salvarea in dulciuri atunci cănd au o stare proastă. Creierul incearcă să scape de presiunea stresului cu ajutorul dulciurilor, el percepănd zaharurile ca pe o recompensă. Perele sunt o alternativă sănătoasă in asemenea situaţii, ele conţinănd aproximativ 7 g de glucide. Este adevărat că fructele nu ne furnizează energia la fel de rapid ca bomboanele sau prăjiturile, insă zaharurile din ele sunt mult mai bune. "Perele conţin fructoză, cel mai dulce zahăr natural, care nu solicită pancreasul pentru a produce cantităţi mari de insulină in scurt timp. Datorită fructozei, aceste fructe le sunt recomandate şi diabeticilor", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Remineralizare
Dar perele nu au numai proprietăţi sedative, ele sunt şi bune remineralizante, diuretice, depurative, laxative. Din acest motiv, perele sunt recomandate ca adjuvant in tratarea asteniei, anemiei, gutei. Datorită fibrelor alimentare, ele ne sunt de ajutor in păstrarea in limite normale a colesterolului şi in menţinerea greutăţii. Persoanele care au stomacul mai sensibil se pot bucura şi ele de beneficiile perelor, pentru că aceste fructe se digeră mai uşor decăt altele. Se vorbeşte de asemenea despre efectul perelor de stimulare a imunităţii. O afirmaţie indreptăţită dacă ţinem cont că aceste fructe dulci şi zemoase conţin vitaminele A, B1, B2, E, C, caroten, acid folic.
CONŢINUT. 100 g pere oferă 0,3 g proteine, 7 g fructoză, 2 g fibre alimentare, 150 mg potasiu, 7 mg vitamina C. Perele proaspete conţin numai 40 de calorii/100 g. Dacă sunt uscate, perele ajung pănă la 300 de calorii. Perele uscate au insă alte avantaje: sunt bogate in taninuri, substanţe cu efect astringent, care previn tulburările intestinale.
RINICHI. Perele sălbatice au proprietăţi antibacteriene. Decoctul din pere sălbatice este recomandat in cazul cistitei sau al afecţiunilor renale. Iar sucul din pere sălbatice proaspete ajută la eliminarea nisipului din rinichi.
Merele
Merele proaspete conţin apă (77,8-88,5%), zaharuri (7,6-16,4%), acizi (0,16-1,27%), substanţe tanoide (0,06-0,31%), substanţe pectice (0,23-1,14%), proteine (0,18-0,72%), săruri minerale, celuloză, hemiceluloză, lignină, enzime, provitamina A, Vitamina C, vitaminele din grupa B (B1, B2, B6, acid pantotenic, vitamina PP, biotină şi alte substanţe.
Zaharurile din mere sânt reprezentate prin levuloză (4,15-8,10%), glucoză (2,50-5,55%) şi zaharoză (3,20-4,55%). Cu cât durata de păstrare este mai lungă, cu atât merele conţin cantităţi mai mici de zaharoză.
Acizii organici se găsesc în mere în formă liberă (malic, citric) şi combinată (malic, citric, succinic, lactic, salicilic, axalic). Merele au 70% acid malic, 20% acid citric, 7% acid succinic şi 3 % alţi acizi.
Substanţe tanoide condiţionează gustul şi durata de păstrare a merelor. Feliile de mere expuse la aer imediat după tăiere se brunifică, datorită oxidării taninului.
În seminţele merelor se găsesc glucozidul amigdalină (0,6%) şi lipide (20-22%). Aşa cum s-a arătat, amigdalina este toxică.
Valoarea energetică a merelor este de 46-84 kcal la 100 g (în medie 60 kcal) în funcţie soi şi alţi factori.
Merele păstrate la +2 grade şi higroscopice de peste 85% pierd în 4-6 luni circa 20% din vitamina C, iar în 8-10 luni 40%.
Din mere se prepară marmeladă, compot, peltea, pastă, pistil, suc, cidru, oţet şi rachiu.
Merele au şi utilizări culinare foarte variate: plăcinte, tarte, sufleu, tort, cataif cu mere, budincă, omletă, sos de mere, supă-cremă de mere, mere în aluat, etc. Merele proaspete, date prin răzătoare, se pot folosi în combinaţie cu nuci, cu alte fructe, cu miere, brânză de vaci, ţelină, maioneză, etc. Din mere uscate (sub formă de felii) se prepară chisel.
Cura de mere. Se recomandă în cazuri de surmenaj fizic şi psihic, de anemie, obezitate (cura de slăbire, cu 1 kg mere zilnic, fără alte alimente), infecţii intestinale, stări febrile, migrene, convalescenţă, sarcină, reumatism, ulcer gastric, gastrite, boli de ficat, calculi biliari, demineralizare, diabet, etc. preventiv şi curativ, merele au acţiune favorabilă în hipertensiunea arterială. Pectinele din mere micşorează concentraţia din sânge şi contribuie la eliminarea acidului uric.
Este suficient să se mănânce zilnic două mere (respectiv 15 g de pectină) pentru ca fiecare om să se asigure, într-o bună măsură, contra aterosclerozei şi a infarctului (merele contribuie la întărirea muşchilor cardiaci şi a sistemului muscular, în general).
Merele sunt un depurativ sanguin şi un antiseptic intestinal, deoarece favorizează secreţia unei diastaze intestinale bactericide. Curăţate de coajă şi rase mărunt, merele constituie, alături de morcov un tratament eficace în diaree acută şi cronică, la copii (un copil poate consuma 0,5-1 kg mere pe zi, în 5 mese), în enterocolite, dizenterie, rectocolită, ulcer gastric, etc. Consumate seara, înainte de culcare, merele au acţiune calmantă asupra sistemului nervos, previne insomniile, uşurează somnul. Ca depurativ, se recomandă a se consuma un măr în fiecare dimineaţă, iar ca laxativ, un măr în fiecare seară. Nutriţioniştii bulgari consideră merele şi iaurtul ca alimente de bază, care asigură longevitatea.
Conţinutul variat de săruri minerale conferă merelor efect alcalinizat, iar microorganismele (fier, cupru, zinc, etc.) stimulează activitatea enzimelor şi înlesnesc arderile în organism. Merele contribuie la întărirea organismului şi la prevenirea infecţiilor aparatului respirator, în cursul iernii şi primăverii.
Datorită acidităţii moderate, merele ajută digestia, provocând prin act reflex o secreţie importantă de salivă şi de suc gastric. Merele conţin un complex de substanţe antioxidante care modifică sistemul enzimatic din microzomi, neutralizând totodată substanţele mutagene şi cancerigene.
Deoarece pieliţa merelor conţine de circa două ori mai mult acid pantotenic şi vitamină C decât pulpa, se recomandă ca merele să fie mâncate nedecojite.
Merele uscate sânt contraindicate în diabet, deoarece conţin multe zaharuri.
Pe cale externă, merele se folosesc în otalgii (aplicarea unui măr copt în cuptor), plăgi atone (oblojeală cu mere rase şi fierte în sucul lor, sau aplicări de suc de mere şi ulei de măsline, în părţi egale), precum şi în cosmetică.
Decoctul de mere dă rezultate bune în bronşite, reumatisme şi afecţiuni intestinale. El se prepară astfel: se taie în felioare 2-3 mere necurăţate de coajă şi se fierb într-un litru de apă 15 minute. Se bea după poftă. I se pot adăuga câteva bucăţi de rădăcină de reglisă (lemn dulce). Decoctul poate fi pregătit şi din mere uscate, bine mărunţite, o linguriţă la cană; se beau 3-4 căni pe zi.
Infuzia din pieliţă de mere uscate (o linguriţă de supă la o cană de apă clocotită, lăsată 15 minute să se pătrundă bine), în cantitate de 4-5 ceşti pe zi, este indicată în reumatisme, gută, oligurie, etc.
Oţetul de mere, în scop alimentar şi medicinal, se prepară astfel: după spălare, merele se strivesc sau se rad împreună cu coaja. Terciul rezultat se toarnă într-un vas de lemn sau ceramică smălţuită, se adaugă apă călduţă care a fost fiartă în prealabil (0,5 litri apă la 0,4 kg terci de mere). Pentru fiecare litru de apă se adaugă 100 g miere de albine sau zahăr, 10 g drojdie de bere şi 20 g pâine neagră uscată. Vasul se acoperă şi se lasă să fermenteze la întuneric şi la temperatura de 20 de grade , timp de 10 zile, amestecând conţinutul lui de 1-2 ori pe zi. După fermentare se strecoară şi se presează printr-o pânză rară, apoi se adaugă la fiecare litru de filtrat încă 50-100 g de miere sau zahăr, după care se lasă să-şi continue fermentarea la temperatura de 20-30 grade. După 40-60 de zile lichidul se limpezeşte şi se poate trage în sticle, care se astupă cu dop de plută, se ceruieşte şi se păstrează în camere reci.
Cura cu oţet de mere este indicată în următoarele boli¬: astm bronşic, ateroscleroză, hipertensiune arterială, arterită, trombangeită obliterantă, obezitate, cistite, nefrite, spondilită, anchilozantă, nevroze, gastrită acută toxialimentară, insomnii, oboseală cronică, migrene, ameţeli, lăcrimare la persoanele în vârstă, sterilitate primară, graviditate, intoxicaţii alimentare, nevralgie facială, etc.
Oţetul de mere (două linguriţe la 100 ml apă), în care se adaugă 1-2 picături soluţie Lugol (5% iod şi 10% iodură de potasiu), în cure îndelungate, contribuie la sporirea longevităţii omului şi la prevenirea infarctului.
Siropul din suc de mere şi zahăr, în părţi egale, fierb la foc domol, până la consistenţa siropoasă, consumat câte două linguri înainte de fiecare masă, are efect laxativ şi pectoral, îndeosebi la copii.
Infuzia din flori de Măr calmează tusea.
Fructele si Importanta lor
Fructele si importanta lor
Fructele sunt dintre cele mai sanatoase alimente ; sunt pline de vitamine, minerale, contin antioxidanti si fibre, au continut foarte sarac in grasimi si calorii, deci pot fi consumate in cantitati mari. Romanii spun : „un mar pe zi, tine doctorul departe” ; dar puteti sa mancati si mai mult decat un mar/zi, pentru ca sunt usoare si ofera o rezerva optima de vitamine, mai ales daca nu le decojiti - dar spalati-le bine inainte. Fructele congelate sunt si ele bune de mancat, nu numai cele proaspete ; dar cele conservate in siropuri contin prea mult zahar. Sucurile proaspete, preparate in casa, sunt o sursa importanta de vitamina C si nu contin fibre.
Fructe
Merele sunt bogate in vitamina C si fibre solubile. Sunt excelente pentru inima si circulatie ; mai contin si pectina, care ajuta la eliminarea colesterolului si protejeaza organismul de poluarea mediului. Vitamina C ajuta la buna functionare a sistemului imunitar si la eliminarea plumbului si mercurului din organism. Sunt eficiente in diaree, gratinate si amestecate cu putina miere ; in America, in diaree este eficienta dieta cu banane, orez, mere si paine prajita. Foarte important : merele sunt o „arma” importanta in constipatie, datorita fibrei lor solubile. Sa mai spunem ca ele contribuie la scaderea tensiunii arteriale si contin fructoza, un zahar care se digera lent si mentine la un nivel echilibrat cantitatea de zahar din sange.
Perele sunt uneori ignorate din punct de vedere al valorii lor nutritive, lucru gresit, deoarece ele contin pectina fibroasa solubila care, nu numai ca ajuta digestia, dar regleaza si colesterolul. Perele contin vitamina C, o oarecare cantitate de vitamina A, mult potasiu si putina vitamina E. Perele sunt bune pentru energie, convalescenta, constipatie si scaderea colesterolului. Se pot consuma proaspete sau usor coapte. Unele persoane - un numar mic - sunt mai sensibile, si lor, perele le pot provoca diaree, datorita sorbitolului pe care-l contin ; acestea trebuie sa manifeste prudenta.
Rubarba, o planta mai ciudata, cu frunze mari (care contin atat de mult acid oxalic, incat sunt toxice si nu trebuie consumate) si tulpina roz - aceasta este cea care se consuma coapta. Originara din China si Tibet, era intrebuintata inca inainte de aparitia crestinismului ; grecii si ei o intrebuintau ca remediu in constipatia cronica (radacina). La noi este mai putin cunoscuta si intrebuintata, totusi in Ardeal si in unele locuri din Banat este folosita in alimentatie, deoarece contine vitamina A si C, potasiu si magneziu, in cantitati mici, dar mult calciu si deloc sodiu. Din cauza acidului oxalic continut nu trebuie consumata de cei ce sufera de guta sau pietre la rinichi.
Prunele, (ah, delicioasele galusti cu prune !). Prunele sunt intrebuintate in intreaga Europa, de mai bine de doua mii de ani. Contin o cantitate redusa de vitamine C, A si E, sunt insa o sursa buna de potasiu. Sunt bune pentru inima si circulatie, dar si in tratarea retinerii de fluide. Ele au mai multe zaharuri, dar mai putini acizi si se consuma proaspete sau gatite (ca mai sus ; dar, atentie, ingrasa !). Jeleurile si magiunurile din prune se pot prepara fara adaos de zahar, pentru ca asa vor fi mai sanatoase.
Ciresele si visinele. In trecut medicina traditionala intrebuinta doar scoarta ciresului salbatic. Ciresele si visinele sunt delicioase proaspete, dar si gatite, congelate, in sucuri si lichioruri (pe care nu le recomandam). Contin vitamina C si bioflavonoizi, ceea ce le face antioxidante de exceptie ; acidul elagic continut, inhiba celulele canceroase, sunt bune pentru circulatie si au un rol diuretic important.
Caisele contin o cantitate mare de betacaroten si sunt excelente in infectii, probleme de piele si in riscul imbolnavirii de cancer. Sunt un bun remediu in constipatie, mai ales caisele uscate, acestea din urma sunt o sursa buna de fier. Se recomanda si gravidelor cateva caise uscate pe zi. Potasiul continut, stimuleaza eliminarea apei si a sarii in exces.
Piersicile si nectarinele sunt originare din China, fiind aduse in Persia de comerciantii Antichitatii ; numele botanic este „persica”, datorita faptului ca se credea ca au fost aduse din Persia. Despre nectarine se stie ca sunt „rude” cu piersicile, fiind o varietate a acestora, ambele facand parte din familia Prunus, in care sunt si prunele si caisele. Piersicile si nectarinele contin foarte multa vitamina C, putine calorii, putin betacaroten si minerale; sunt bogate in fier si potasiu. Sunt lipsite de grasimi si sodiu, fiind ideale pentru cei cu colesterol si hipertensiune arteriala; sunt bune in sarcina si pentru dietele fara sare; sunt necesare in anemie, oboseala si constipatie.
Fructele de padure
Murele sunt foarte bogate in vitamina E, C si contin cantitati utile de potasiu si pectina (o fibra solubila). Sunt bune in afectiunile cardiovasculare, circulatorii si cutanate, dar si in tratamentele diareei. Se consuma proaspete. Frunzele de mur contin acid tanic si sunt mult folosite in medicina naturista.
Afinele sunt foarte bogate in vitamina C, dar contin si betacaroten, vitamina B1 si potasiu. Sunt utile, mai putin ca substante nutritive, cat pentru calitatile lor medicale, datorita substantelor chimice pe care le contin. Au efect tonic asupra vaselor de sange, sunt folosite in tratarea varicelor, cistitei si altor infectii urinare. Se consuma proaspete sau gatite.
Zmeura este o sursa bogata de vitamina C, de fibre solubile, pectina; contine si mici concentratii de calciu, potasiu, fier si magneziu - minerale vitale pentru convalescenti, dar si pentru afectiuni cardiovasculare, oboseala sau depresie, stari febrile. Fiind un astringent natural, are efecte benefie asupra tractului digestiv si in afectiunile gingivale.
Capsunile sunt faimoase pentru ca reduc tensiunea arteriala si pentru eliminarea pietrelor la rinichi, pentru prevenirea si tratarea oboselii ; sunt bune in afectiuni cardiovasculare si circulatorii, au proprietati antivirale. Au continut ridicat de vitamina C, datorita careia fierul se absoarbe foarte bine. Sunt utile impotriva cancerului, gutei si artritei. Se recomanda a fi consumate, de preferat, proaspete.
Agrisele, nu indeajuns de cunoscute si folosite la noi, sunt o sursa excelenta de vitamina C si sunt o sursa utila de fibre solubile. Sunt eficiente in infectii urinare, in tratarea constipatiei si pentru intarirea rezistentei naturale a organismului. Se consuma proaspete.
Coacazele negre si rosii, sunt bogate in vitamina C, iar cele rosii si potasiu. Sunt plante rezistente, pot fi intalnite si in Siberia. Sunt benefice pentru intarirea sistemului imunitar, pentru raceala, gripa si „rosu” in gat si in prevenirea cancerului, hipertensiune arteriale, stres si anxietate, diaree sau intoxicatii alimentare. Se consuma proaspete, ca suc sau sub forma de jeleu.
Vitamina B10
Vitamina B10 mai este denumita PABA, adica acid para-aminobenzoic.
Sa stii ca folosirea alcoolului si a cafelei, precum si sulfamidele reduc efectele acestei vitamine in organism.
Actiuni:
- are un rol important in pigmentarea pielii si a parului;
- antioxidanta si antidispneica (creste concentratia de oxigen in sangele arterial);
- regeneratoare si reintineritoare;
- este antiinfectioasa si antipruriginoasa, detoxifianta
- transforma glicogenul in glucoza;
- protejeaza pielea de razele ultraviolete.
Carenta vitaminei B10 duce la:
- constipatie, depigmentare, depresie;
- oboseala si iritabilitate;
- dureri de cap;
- incaruntirea parului.
Excesul apare doar daca consumi PABA de sinteza si determina greata si varsaturi.
E necesar sa stii ca prelucrarea termica distruge partial vitamina B10.
Sursele vitaminei B10 sunt:
- taratele, orezul integral, germenii de grau;
- iaurt si oua;
- drojdie de bere.
Plantele medicinale ce contin PABA sunt:
- hamei si semintele de susan.
Vitamina B10 (PABA) are rol in formarea hematiilor (globulelor rosii) si la metabolismul fierului. Favorizeaza absorbtia acidului pantotenic si sinteza acidului folic.